Începând cu seara Duminicii Floriilor, intram într-o perioada cu totul aparte, de pregatire intensa, prin post si rugaciune, pentru întâmpinarea celei mai mari sarbatori de pe parcursul anului bisericesc, Învierea Domnului. Iar aceasta perioada, cunoscuta ca Saptamâna Mare, straluceste smerit mai ales prin rânduielile liturgice, unice în tot anul, si pe care credinciosii le iubesc în mod deosebit, numite denii. Deniile sunt slujbe de seara, constituindu-se în prilejuri de meditatie, de întoarcere catre cele dinlauntrul nostru, pentru a se pregati asa cum trebuie pentru a lua parte la misterul Patimii si al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Slujbele saptamânii celei mari au o bogata încarcatura de învataturi care ne pot ajuta sa ne conformam viata noastra vointei lui Dumnezeu si sa o acordam la ritmul liturgic si timpului sacru al Bisericii. Astfel, dupa cum ne spune parintele, “este timpul când trebuie sa adaugam peste tânguirea pentru pacatele noastre o alta tânguire pentru Hristos cel ce se jertfeste pentru noi”, dupa îndemnul din Icosul zilei de luni: “Peste tânguire sa mai adaugam acum tânguire si sa varsam lacrimi, plângând împreuna cu Iacov pe Iosif, pururea slavitul si curatul, pe cel ce s-a robit cu trupul, iar sufletul si l-a pastrat nerobit; si a domnit peste tot Egiptul. Ca Dumnezeu da slugilor Sale cununa nestricacioasa.” sursa