2 Decembrie 1991 Bunicutul Porfirie isi incepea drumul in vesnicie. Cine a citit macar o frantura din viata lui sau relatarile fiilor duhovnicesti se indragosteste iremediabil.
Sfaturile Sfantului Porfirie – canonizat in 2013 si praznuit pe 2 Decembrie – sunt aplicabile oricui. Nu exista “boala sufleteasca sau trupeasca” care sa nu se regaseasca in marturiile sau cuvintele lasate de Bunicut. A fost contemporan cu noi, a primit Harul despre care toti vorbesc dar cine ii citeste insemnarile va descoperi cat de departe este lumea de astazi de acest HAR. Acesta este misterul pe care ni-l dezvaluie Sfantul Porfirie. Cum a dobandit Harul.
Trimite felicitari cu minunile Sfantului Porfirie
O privire blanda, o caldura si o blandete induiosatoare, intelepciune, sinceritate, simplitate. Asa era Parintele Porfirie.
Cu modestie descria cum a primit Harul si va las sa meditati cati preoti cu Har mai exista cu adevarat. Harul nu il folosea pentru fala si lauda ci pentru a intari in Credinta pe fii sai duhovnicesti. Descrierea momentului cand a primit Harul este uimitoare.
Trimite felicitari cu minunile Sfantului Porfirie
”Intr-o dimineata, pe la trei si jumatate, am mers la biserica cea mare, la Sfanta Treime, pentru slujba. Era devreme, inca nu batuse toaca. Nu se afla nimeni in biserica. M-am asezat in pronaos, sub o scara. Ma rugam nevazut de nimeni. La un moment dat s-a deschis usa bisericii si a intrat un monah inalt, in varsta. Era Batranul Dimas. indata ce a intrat, a privit in dreapta si in stanga, dar n-a vazut pe nimeni. Atunci, tinand in mana un sirag mare de metanii, a inceput sa faca metanii mari, multe si iuti, zicand necontenit: ”Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma… Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi”. in curand a cazut in rapire. Nu pot, nu gasesc cuvinte sa infatisez purtarea lui dinaintea lui Dumnezeu; miscari de iubire si slujire, miscari ale iubirii dumnezeiesti, ale daruirii de sine. L-am vazut stand cu mainile desfacute, in chipul crucii, precum a facut Moise la Marea Rosie, si a facut: Uuuu!…. Ce era asta? Petrecea inlauntrul harului. Stralucea in Lumina. Asta era! Mi-a impartasit si mie indata rugaciunea lui. Am patruns intr-o clipita in acea atmosfera. Nu ma vazuse. Ascultati-ma. Am fost miscat si am inceput sa plang. A venit Harul lui Dumnezeu la mine, smeritul si nevrednicul. Cum sa va spun? Mi-a impartasit Harul. Adica Harul pe care il avea acel sfant a stralucit si in sufletul meu. Mi-a dat harismele sale duhovnicesti”.
”Dupa slujba am plecat in padure singur, plin de fericire si bucurie. Nebunie! Spuneam in minte rugaciunile de multumire de dupa Sfanta impartasanie, mergand spre coliba. Alergam vartos prin padure, saream de bucurie, deschideam in extaz mainile cu insufletire, cu putere, si strigam: «Slava tie, Dumnezeuleee! Slava tie, Dumnezeuleee!». Da, mainile imi incremenisera, inlemnisera in chipul crucii. Adica, daca ma priveai din spate, ai fi vazut o cruce. Capul meu ridicat spre cer, pieptul si el in afara, parca voia sa plece impreuna cu mainile spre cer. Inima vroia sa zboare din piept. Ceea ce va spun e adevarat, am patimit-o. Cat timp am fost in aceasta stare nu stiu. Cand mi-am revenit din starea in care eram, mi-am coborat manutele si, tacut si cu ochii in lacrimi, am mers mai departe”.
”Intr-o dimineata, m-am dus de unul singur in fecioreasca padure. Toate, racorite de roua diminetii, scanteiau in soare. M-am aflat pe o vale inverzita. Am sezut pe o stanca. Langa mine curgeau linistit ape reci, iar eu rosteam Rugaciunea. Liniste desavarsita. Peste putin, am auzit in acea liniste un glas dulce, imbatator, cantand, laudand pe Facatorul. Am privit, dar n-am deslusit nimic. in cele din urma, dupa o ramura, am vazut o pasarica; era o privighetoare. Ascultam privighetoarea cantand, invartosandu-se, umflandu-si pieptul. Aceasta pasare mititica isi dadea aripile pe spate, ca sa aiba putere sa slobozeasca acele sunete prea dulci, acel glas frumos. Mai, mai, mai! Sa fi avut un paharut cu apa, sa bea si sa se racoreasca!…
Mi-au venit lacrimi in ochi. Aceleasi lacrimi ale Harului, care curgeau nesilit si pe care le dobandisem de la batranul Dimas. Era a doua oara cand le incercam.
Nu pot sa va impartasesc ceea ce simteam. V-am descoperit, insa, taina. Ma gandeam: «De ce sa scoata privighetoarea aceste sunete? De ce aceste triluri? De ce sa cante aceasta preaminunata cantare? De ce, de ce… Cu ce scop? Nu cumva asteapta s-o laude cineva? Nu, de buna seama, acolo nimeni n-o sa faca asta». Filosofam de unul singur. Aceasta am deprins-o dupa intamplarea cu batranul Dimas. Inainte de asta n-o faceam. Cate nu mi-a spus privighetoarea! si cate nu i-am spus in tacere: «Mica mea privighetoare, cine ti-a spus ca voi trece pe aici? Aici nu se apropie nimeni, este un loc de nestrabatut. Cat de frumos iti implinesti, fara ragaz, indatorirea ta, rugaciunea ta catre Dumnezeu! Cate imi spui, privighetoarea mea, cate ma inveti! Dumnezeul meu, cate ma inveti! Dumnezeul meu, sunt miscat. Privighetoarea mea, cu cantecul tau imi arati cum sa-L laud pe Dumnezeu, imi spui mii de lucruri, multe, foarte multe…”
Sfinti necunoscuti noua precum Cuviosul Dimas exista inca dar nu mai pot trai intre noi.. Prin galagia si modul nostru a a ne comporta ii gonim in locuri ascunse unde sa isi poata gasi linistea.
Parintele Porfirie ii sfatuia pe duhovnici sa analizeze fiecare om in parte si sa ii cerceteze cu rabdare si iubire.Multi dintre preotii de astazi dau “canoane” la gramada uitand ca fiecare este unic.
Va recomand sa cititi cartile dedicate Sfantului Cuvios Porfirie pentru a descoperi un Bunicut adevarat, un suflet cald ce isi imparte gandurile si trairile cu noi. Dumnezeu ne ajuta mereu si am incredere ca veti gasi raspuns la intrebarile care va framanta in sfaturile Sfantului Porfirie. Nu uitati sa trimiteti un gand bun catre Bunicut.
In scurta filmare il veti observa si pe Sfantul Parinte Porfirie
Trimite felicitari cu minunile Sfantului Porfirie
Inainte de final vreau sa va reamintesc ca si Sfantul Porfirie ne indeamna sa il chemam in ajutor si exista marturii ale minunilor facute dupa ce a plecat in Lumea Nevazuta.