În fiecare an, la mijloc de octombrie, timpul pare ca se opreste, pentru a lasa ragaz pelerinilor sositi la Iasi, la chemarea Sfintei, sa înteleaga, pentru o clipa, vesnicia. Batrâna capitala a Moldovei devine, pentru câteva zile, o catedrala în aer liber, în care rugaciunile, sperantele si evlavia credinciosilor se aduna neîncetat. E cu adevarat o binecuvântare sa treci în aceste zile prin Iasi. Încarcat cu dulcea povara a pelerinilor veniti cu zecile de mii sa se închine Sfintei Cuvioase Parascheva, orasul se desfata în miresmele înaltatoare de busuioc si tamâie.
Suvoiul de pelerini asteptând, rabdatori, sa atinga racla cu moastele sfinte e uluitor si emotionant deopotriva. Nimic nu pare sa-i poata face a se razgândi: nici ploaia rece si taioasa a toamnei, nici frigul care îti patrunde în oase când se mijeste de ziua, nici oboseala, nici aglomeratia, nici foamea, nici setea. Toti par a trece limita omenescului. Parca o putere mai presus de fire îi ajuta sa reziste ore în sir, pâna se vor fi umplut de bucuria de a fi ajuns la mult dorita întâlnire cu Sfânta.