Asistam de cateva zile la o avalansa de stiri despre viscol, nameti de 7m, case ingropate sub zapada si oameni disperati. Cu lacrimi in ochi batrani garboviti si speriati cer ajutor si isi amintesc, ca nici in 1954 iarna nu a lovit cu atata furie. Din pacate noi suntem singurii vinovati. Directorul ANM, Ion Sandu spunea aseara intr-o interventie telefonica la Romania Tv ca harta localitatilor unde astazi sunt “nameti cat casa”, erau protejate de perdele de arbusti si copaci. Unde sunt acei pomi astazi? Cativa indivizi au preferat in inconstienta lor sa ii taie pentru foc si sa puna in pericol viata a mii de oameni.
In ultimii ani auzim de inundatii si ne mobilizam sa adunam ajutoare. Acum se intampla la fel si tone de alimente, paturi, apa sau alte produse de stricta necesitate au luat drumul Buzaului, Vrancei, etc. Nu putem cladi nimic pe o baza instabila. Nu putem sa trimitem mereu ajutoare unor oameni care asteapta mereu sa vina dezastrul si care nu stiu sa preintampine. Tusa Floarea si mos Gheorghe care isi plang astazi soarta sunt poate total nevinovati si lacrimile lor ne amintesc ca toti avem bunici, parinti, rude in varsta. Cu toate acestea trebuie sa intelegem ca vremurile s-au schimbat si clima nu “danseaza” dupa cum vrem noi.
Ce faceau inainte taranii ? In primul rand gospodarii isi faceau provizii de iarna. Din putinul pe care il aveau puneau in pivnita sau in camara cate putin. In 1954 nu exista o astfel de infrastructura cum avem astazi. Ei nu asteptau sa vina camioane din toata tara cu provizii ci aveau in casa lor cateva alimente de baza – untura, ulei, faina, zahar, gaz pentru lampi, porumb, malai, carne afumata sau preparata traditional, etc. Nu exista casa fara lopata sau alte unelte strict necesare. Tot timpul ne lamentam si cerem, dar uitam de greutatile intampinate de inaintasii nostri. Ei au trait si ne-au crescut pe noi.
Tot in ultimii ani, Romania s-a confruntat cu inundatii grave. Nu doar noi suntem vinovati dar este bine sa fim corecti. Am asistat nepasatori cum ni se taie padurile, cum unii isi fac case in albia raurilor, cum multe ape sunt poluate extrem cu pet-uri sau diverse substante. Toleranta naturii este mare, insa nu orasele hranesc poporul ci natura de care astazi inca ne batem joc.
Seceta ne creeaza si ea probleme. Nu mai irigam terenul si importam tot felul de legume si fructe fara gust. Nimeni nu ne va da noua daca poporul va fi in impas. Daca in Spania va fi seceta sau inundatii exportul lor se va sista si noi cu ce ne vom hrani ? Este doar un exemplu, poate nu cel mai bun.
Romania este o tara seismica. Vrancea ne pasuieste de cativa ani buni si ne-am culcat pe o ureche. Hraperetii imobiliari construiesc oricum si orice, fiecare isi face casa asa cum doreste nu cum au hotarat arhitectii, constructorii, inginerii. Ei au studiat ani de zile pentru a ne da niste reguli insa noi stim mai bine si ii sfidam. Atunci cand Vrancea se va razvrati, nu se stie cand vom da vina pe cine ?
Este timpul sa ne trezim si sa punem mana pe lopeti, caci noi ne rupem picioarele pe gheata si noi escaladam munti de zapada. Daca nu lasam orgoliile deoparte si vrajba, avem de suferit cu totii. Avem un exemplu mediatizat de fiecare data la dezastre – Becali. Hulit, iubit, ignorat, etc Becali este un exemplu. Isi lasa biroul din lemn masiv si palatul pentru a ne ajuta pe noi. Nu avem banii lui dar ii putem urma exemplul. Sunt de admirat grupurile de tineri care au luat snowmobile si masini 4×4, le-au incarcat cu alimente si au plecat spre zonele sinistrate. Ei sunt Romania de maine dar singuri nu pot face nimic. Trebuiesc ajutati.
Este timpul sa ne trezim. Romania este a noastra si doar de noi depinde viitorul.