Daca întelegem libertatea drept capacitatea omului de a face ceea ce vrea în orice împrejurare si fata de oricine, putem sa ajungem la ceea ce constatam uneori în lumea contemporana ca, în numele libertatii si în numele constiintei, unele persoane fac ceea ce le taie prin cap sa faca.
A fi liber nu înseamna a fi pur si simplu spontan. Libertatea este o functie a persoanei care nu tine de un fel de instinct fundamental, ci tine înainte de toate de orientarea axiologica a persoanei, de valorile pentru care aceasta a optat.
Daca avem acel liber arbitru, functie datorita careia ne determinam spre realitati contrare, spre bine sau spre rau, crestinismul vine cu alt punct de vedere si spune ca liberul arbitru nu este dovada libertatii autentice a omului. Sfântul Grigorie de Nazianz scria înca din secolul al IV-lea ca omul nu este liber pentru ca are posibilitatea sa se determine spre bine sau spre rau. lumina