Cunoscuta în popor si sub denumirea de „lumânarea Domnului“ sau „ceaiul iernii“, lumânarica ramâne una dintre plantele medicinale cu un potential curativ de exceptie.
Lumânarica este o planta medicinala specifica mai ales zonei de câmpie, crescând pe locuri însorite, uscate, nisipoase, pietroase, pe pasuni aride, la marginea culturilor de porumb si floarea-soarelui, dar si prin locuri umede, la marginea padurilor, a drumurilor, a cailor ferate si pe vaile râurilor, iazurilor sau baltilor
Proprietatile terapeutice ale acestei plante erau cunoscute de medicii greci înca din Antichitate. Printre cele mai importante efecte se numara cele emoliente, expectorante, antiastmatice, antinevralgice, sudorifice, diuretice, antiinflamatoare, antihemoroidale, antispastice, antivirale, antimicrobiene, bacteriostatice, cicatrizante.
Actiuni specifice:
– în boli respiratorii: tuse, bronsita acuta si cronica, guturai, gripa, catar bronsic, pneumonie, pleurezie, congestie pulmonara, angine, laringite, traheite, raguseala, tuberculoza;
– în boli ale aparatului digestiv: gastroenterite, afectiuni de ficat, diaree, dizenterie, hemoragii, crampe digestive, colici;
– în boli renale si genitale: catar urinar, nefrite;
– tulburari de ritm cardiac, palpitatii pe fond de nervozitate;
– în boli de piele: dermatite, arsuri, furuncule, abcese, degeraturi, panaritiu, ulcere atone, întepaturi de insecte, contuzii;
– hemoroizi externi;
– articulatii dureroase (reumatism, artroze);
– infectii ale urechilor (oreion), dureri de dinti, inflamatii ale gâtului;
– stimularea cresterii parului. lumina