În mediul “închis” al cardiologilor, nimeni nu ar fi auzit de doctorul Rawlings daca, într-o zi, un om care venise la o consultatie nu ar fi lesinat în sala de asteptare a spitalului, victima a unei crize cardiace. Rawlings i-a administrat imediat un masaj cardiac în forta. A masat pieptul în permanenta, observând în acelasi timp chipul muribundului: avea în jur de 50 de ani, lucra la o ferma, avea parul negru si era de talie medie. Un om normal. Dar deodata, în plina reanimare “manuala”, omul s-a agatat de halatul sau si l-a rugat sa nu se opreasca. “Pielea i s-a albastrit”, povesteste Rawlings în cartea sa “Beyond Death’s Door” (“Dincolo de pragul mortii”). “În timp ce-i masam pieptul, o asistenta a început sa-i faca respiratie artificiala. La un moment dat, pacientul a început sa-si revina. Dar, cum luam mâinile de pe pieptul sau, cautând un instrument sau altceva, îsi pierdea cunostinta, dadea ochii peste cap, îsi arcuia spatele în convulsii stranii, înceta sa mai respire si murea din nou.
De fiecare data când pulsul si respiratia îi reveneau, pacientul striga: «Sunt în Infern!». Era îngrozit si ma implora sa-l ajut. Deodata a strigat: «Nu te opri!». Pe fata sa se citea groaza. Arata mai rau decât atunci când murise. Pacientul se strâmba groaznic si parea extrem de îngrozit. Pupilele sale erau dilatate, transpira si tremura. Atunci s-a întâmplat ceva straniu. Mi-a spus: «Întelegi? Sunt în Iad. De fiecare data când te opresti, ma întorc acolo. Nu ma lasa!». Niciodata nu am vazut un om asa de speriat. Asta m-a facut sa actionez si mai repede. Apoi, pacientul a mai trecut prin trei sau patru episoade de moarte clinica, fara puls si fara sa respire. În final m-a întrebat: «Cum pot sa ramân în afara Iadului?». I-am raspuns ca, dupa parerea mea, trebuie sa se roage lui Iisus Hristos. Atunci mi-a spus: «Nu stiu cum. Roaga-te pentru mine». I-am replicat ca sunt doctor, nu preot. «Roaga-te pentru mine», mi-a zis din nou. Stiam ca nu am de ales. Era ultima dorinta a unui om înainte de a muri. Atunci, i-am spus sa repete dupa mine. Era o rugaciune simpla, pentru ca nu stiam mare lucru despre acest subiect. A fost ceva de genul: «Sfinte Iisuse Hristoase, iarta-mi pacatele, fereste-ma de Infern».”
Foarte marcat de aceasta întâmplare, Rawlings a cazut pe gânduri. Desi auzise despre cartea lui Moody, nu-i daduse niciodata atentie. Dar, stând în fotoliul sau cu imaginea chipului îngrozit al muribundului în minte, Rawlings a vrut sa stie cum arata Iadul si a luat Biblia din biblioteca. S-a gândit mult si a considerat ca aceasta poveste trebuie aprofundata. Atunci si-a interogat toti pacientii “la cald”, imediat dupa ce îi opera. Ceea ce a aflat i-a dat frisoane: iesirea sufletului în afara corpului, tunele de lumina, membri ai familiei decedati de mult, îngeri, lumina cea puternica etc. La fel ca si Raymond Moody, doctorul Maurice Rawlings a fost obligat sa admita ca viata nu se oprea în momentul mortii. Astfel, a adunat toate marturiile pacientilor sai într-un volum aparut în 1978. Cartea sa este o noua dovada fundamentala în seria argumentelor care dovedesc existenta vietii de dincolo. Marele sau avantaj a fost acela de a-si fi interogat nemijlocit pacientii, aflati în sectia de reanimare, despre “calatoriile” lor. formula as