Minunea petrecuta cu copilul îngropat sub un val de pamânt
În anul 1753 parintii de la Pestera Mare se apucasera sa reconstruiasca unul din metocurile manastirii, care statea sa se surpe., cel numit Vinica. Zidarii sapasera deja un sant în jurul temeliei. Într-zi, pe la amiaza, prânzind ei, un ucenic de 12 ani, pe numele sau Andrei, fiul lui Stavros Kolokinta, de loc din satul Dumena, a ramas din întâmplare ultimul lânga sant.
La un moment dat pamântul din jur s-a surpat si baiatul a fost îngropat si strivit sub un morman de pietre si de pamânt.
Mesterii, printre care si tatal copilului, dându-si seama de nenorocire, au început sa sape, plângând si jelindu-se. Au sapat pâna au dat de copilul cazut chiar pe temelii si care nu vorbea si nu mai respira.Crezându-l mort, l-au scos si au început a-l pregati pentru înmormântare. În timp ce-l grijeau, baiatul a început sa-si revina. Reîntros la viata, s-a ridicat în capul oaselor si le-a povestit cine-l salvase si cum de mai traia:
– Când s-a surpat pamântul si am cazut peste temelie, a aparut lânga mine o Femeie minunat de frumoasa si stralucind de lumina, care a dat pamântul la o parte de pe mine si a aruncat toate pietrele care ma acopereau. doxologia