Drumul spre Schitul Tarnita incepe din marginea satului Bolotesti, trecand peste un islaz inveselit de flori primavaratice. Cat tine campul acesta verde, pascut de o turma de oi si de cateva vaci razlete, calea e usoara. Dar cand intri in padure, fasia de pamant batatorit devine un labirint plin de capcane. Urme adanci de tractor, valuri de noroi latite in gropi cu apa, bolovani taiosi ca lama unui cutit si cate un copac doborat de vant te descurajeaza sa mai inaintezi.
Dar daca totusi vrei sa o faci, randurile de stejari care au scapat, deocamdata, de dintii drujbelor, iti deschid trei, patru drumuri in fata, dezorientandu-te si facandu-te sa te lasi pagubas, in lipsa vreunui indicator.
Dar dorinta de a ajunge la unul din cele mai vechi si vestite lacasuri manastiresti din padurile Vrancei e mai puternica decat asprimea drumului. Il rogi pe Dumnezeu de ajutor, iti transformi masina in tractor si o iei, pieptis, prin jungla cea verde.
Formula As