Se spune ca “romanii s-au nascut crestini”. De-a lungul timpului Credinta romanilor a fost sustinuta si de aparitii ciudate pentru omul de rand dar si de preoti, monahi, etc plini de har. Putini sunt cei ce nu au auzit de Petrache Lupu si “minunea de la Maglavit”, “Fecioara de la Parepa” un fel de Fatima autohtona, parintele Arsenie Boca, Ilarion Argatu, Gherontie Puiu, etc.
Desi in perioada comunista prigoana a fost mare si ateismul a inflorit, Credinta romanilor a ramas ascunsa si a reaparut dupa 1990. Zeci de biserici au fost construite, cozi interminabile se formeaza la Iasi cand este sarbatorita Cuvioasa Parascheva, la Patriarhie oamenii se calca in picioare ca sa ia aghiazma de Boboteaza sau ca sa atinga moastele Sfantului Dumitru Basarabov, la mormantul “Sfantului Ardealului”, parintele Arsenie Boca au fost anul trecut peste 40 de mii de pelerini si lista poate continua. Cine are curiozitatea sa intre duminica in biserici va descoperi zeci de oameni inghesuiti ce asculta Sfanta Liturghie.
O statistica a Uniunii Europene ne aseaza in fruntea statelor UE, in ceea ce priveste Credinta in Dumnezeu. (Belief in a God per country (Eurobarometer 2005))
Cativa politicieni au criticat veniturile preotilor, constructia de biserici, etc si cer ca lacasurile de cult si slujitorii ei sa nu mai fie remunerati de la buget.
Cu siguranta am vazut cu totii stiri negative despre unii oameni ai Bisericii, dar putini stiu ca printre altele multi duhovnici au ajuns si psihologi. Nu toti romanii isi pot permite sedinte la cabinete de psihologie asa ca singurul loc unde pot gasi sfaturi si indrumare a ramas Biserica.
Romanii, multi dintre ei cred in minuni si istoria aduce dovezi ce le sprijina Credinta.
Nascut in 14 octombrie 1907, ciobanul Petrache Lupu pretindea ca a vorbit cu Dumnezeu.
<<Vineri, 31 mai 1935. Satul Maglavit, la cativa kilometri de Calafat. Ciobanul Petrache Lupu se intoarce acasa de la stana de oi. Are ceva treburi de randuit prin gospodarie. Seara pleaca iarasi la turma, pe drumul obisnuit care trece printr-o padure de salcami si de plopi. In locul numit “la buturugi”, ii iese dintr-odata in cale un mos cu barba alba si ochi albastri si cu plete atat de lungi, incat il inveleau ca o haina care ajungea la pamant. Batranul stralucea ca argintul si raspandea un miros puternic de smirna, cum ciobanul nu mai intalnise in viata lui.
Uite, iti poruncesc ca de azi inainte sa te duci sa spui la lume, la parintele, la primarie si la biserica, ca daca nu tin sarbatorile, daca nu se lasa de rele, daca nu vin la liturghie, atunci va fi prapad si foc, atunci va rup muncile!>>(Formula As)
<< 
Povestea Fecioarei de la Parepa este fascinanta. S-a nascut in 1923, pe 22 septembrie, in satul Parepa-Rusani (jud. Prahova). Cand avea doar 12 ani, pe 29 august 1935, de Ziua Taierii Capului Sf. Ioan Botezatorul, a avut loc minunea. Maria Petre povesteste ca-n timp ce se juca cu alti copii i s-a facut sete. Atunci i-a spus prietenei sale: „Eu dau o fuga sa beau putina apa din casa“. Cand cobora dealul, indreptandu-se spre casa, a vazut pe cer „ca un val de vata alba, care parca alerga o data cu mine, si nu numai atat, ci parca si cobora anume dupa mine si spre mine. Eu m-am oprit din fuga si m-am uitat in jur: tot cerul era albastru si senin, fara de nici un alt nor in afara de acesta alb, care chiar cu-adevarat spre mine cobora! Speriata, am inceput sa fug mai tare catre casa. Nu mai stiam in ce parte sa o iau, am vrut sa tip, sa strig dupa ajutor, insa norul s-a apropiat iute de mine si m-a cuprins cu totul in el, in apropiere de lac. Am cazut in genunchi, moarta de frica, tremurand si scancind; cred ca am plans de-a binelea!“. Atunci s-a infaptuit minunea. In fata copilei statea un barbat luminos, cu ochi albastri si barba alba. „Avea o fata de-o blandete nemaivazuta – scrie in memoriile ei Maria Petre. Era cu totul si cu totul imbracat in albul acelui nor, inconjurat de ingeri si de porumbei care zburau“. >>(continuare)
“Am ales aceasta vale fiindca aici au fost mari varsari de sânge omenesc, nestiute de voi, în alte timpuri. Într-un târziu, Antihristul va zabovi o vreme peste aceste locuri.”(mai multe pe Forum)
Cine nu a auzit de minunile savarsite de parintele Ilarion Argatu de la manastirea Cernica?
Ilarion Argatu s-a nascut in 2 august 1913, satul Valea Glodului, comuna Vulturesti, judetul Suceava si a fost un preot ortodox, renumit duhovnic si exorcizator român. La sapte ani de la trecerea sa la cele vesnice, în mai 2006, trupul sau a fost deshumat si s-a gasit aproape intact.
El îsi începea slujbele de exorcizare pentru alungarea demonilor cu Acatistul Domnului Iisus Hristos, continuând apoi cu Sfânta Liturghie, sfintirea apei si Taina Sfântului Maslu. În final, el citea Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, iar daca era nevoie, slujea si Moliftele Sfântului Ioan Gura de Aur.
Dupa ce se punea patrafirul pe cap celui posedat de demoni, acesta începea sa urle, sa înjure cu o voce inumana si catre final, atunci când era stropit cu agheazma, sa se vaite, plângându-se ca simte o arsura insuportabila. Dupa ce slujba lua sfârsit, omul cadea într-un somn adânc, din care se trezea apoi linistit.(mai multe pe Forum)
Un alt mare duhovnic supranumit “Sfantul Ardealului”, a fost parintele ieromonah Arsenie Boca.
In timp ce mergea catre scoala la varsta de 12 ani s-a adresat providentei intreband “Doamne, spune-mi ce drum sa aleg…”
La scurt timp un batran i-a aparut pe acelasi drum catre scoala spunand – Te-ai rugat la Dumnezeu sa-ti arate calea de urmat. Eu sunt Dumnezeu. Vei merge la scoala sa inveti carte pentru a ma ajuta.Lumea este rea si nu se mai poate tine in mana”.(DC Dulcan).
Arsenie Boca (1910-1989), parinte ieromonah, teolog si artist român, a fost staret la M-rea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus si apoi la M-rea Prislop, unde datorita personalitatii sale veneau mii si mii de credinciosi, fapt pentru care a fost hartuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brasov, dus la Canal, închis la Jilava, Bucuresti, Timisoara si la Oradea. A pictat Biserica din Draganescu (la 25 Km de Bucuresti), supranumita Capela Sixtina a Orientului.
Exista zeci de marturii despre minunile savarsite de parintele Arsenie Boca, de la a carui nastere se implinesc 100 de ani.(mai multe pe Forum)
La poalele muntilor Caraiman un alt preot roman, Gherontie Puiu a construit manastirea ce poarta hramul Inaltarea Sfintei Cruci.
<<<Aici totul se bazeaza pe credinta care muta muntii din loc, pe dragoste si pace. Si aceasta iubire se traduce in lumea materiala printr-o relatie speciala a Parintelui Gherontie cu Maica Domnului care, probabil, a facut o fisura in timp ca sa curga vesnicia spre noi si lumina divina sa ne arate calea.>>(Felicia)
Slujba Sfintei Liturghii e aproape de sfarsite si, din bisericuta de lemn, glasul parintelui rasuna puternic in poiana, raspandind pilda chemarii nuntasilor. In poiana ca o catedrala impunatoare, sute de oameni veniti de departe asculta, printre brazi, invataturile parintelui. Poiana e aceeasi unde, in urma cu cativa ani, parintele staret Gherontie a vazut-o pe Maica Domnului plutind printre brazi, poruncindu-i sa construiasca o manastire. N-a trecut mult timp si a fost inaltata o bisericuta din lemn si, cu timpul, chiar si o manastire din piatra. De atunci, atrasi de faima binefacatoare a Bisericii „Inaltarea Sfintei Cruci” si a minunilor Sfintei Fecioare, numarul celor veniti in pelerinaj aici continua sa sporeasca. La casuta staretiei, oamenii stau la rand ca sa fie primiti de parintele Gherontie pentru acatiste, sfaturi sau blagoslovire.(continuare)(mai multe pe Forum)
“România este Gradina Maicii Domnului” – a spus Papa Ioan Paul al II-lea, cand a calcat pe pamant romanesc. Asa sa fie oare? De ce noi romanii nu suntem capabili sa ne iubim si sa ne respectam valorile? De ce nu aratam lumii ca Romania nu este o tara bananiera si ca Fatima nu este doar in Portugalia ci si la noi?