Minunile Maicii Domnului

Avea cancer. Asa spunea doctorul, un chirurg respectabil. Cancer la sân de gradul doi. “Cu noroc poate fi doar de gra­dul I”. Cu noroc… Atunci cerul s-a prabusit. Daniela avea doi copii, care fusesera alaptati pâna târziu. Dupa prima alaptare, la unul dintre sâni îi aparuse un nodul. Nu era dureros, asa ca nu i-a dat nicio atentie. Au trecut patru ani, iar locul acela s-a înrosit si a început sa o jeneze, asa ca a mers la doctor. I s-a recomandat o ecografie mamara, care a aruncat-o în umbra cancerului.
Patru ani statuse cu boala în ea, iar acum, când medicul îi pusese diag­nos­­ticul, timpul se derula cu repezi­ciune. Viata care parea sa i se astearna înainte îi ramasese, de acum, în urma. În fata mai era doar un sâmbure de frica si durere. Buletinul de trecere în lumea cancerosilor, pasaportul ei spre o lume a umbrelor, care se zbat între aici si dincolo, vorbea în cuvinte de nedes­lusit – “formatiune neomo­gena, hipoecogena, intens vascularizata, cu semnal vas­­cular prezent si perile­zio­nal, dimensiuni: 13/9/11.5 mm.” În milimetrii aceia i se strânsese tot urâtul din corp. Un rau minuscul, care acum ameninta sa o cuprinda cu totul.
S-a programat la un con­sult la oncolog în aceeasi zi în care, teribila coincidenta, sotul ei, Mircea, a plecat spre Sfântul Munte. Zdrobit de confirmarea diagnosticu­lui, el a vrut sa se întoarca din drum, dar, de vreme ce singura nadejde era la Dum­nezeu, a trecut, în cele din urma granita. Se îndrepta spre Mânastirea Vatoped, un­de urma sa par­ticipe la Praz­ni­cul Adormirii Mai­cii Domnu­lui. În poarta ma­rii lavre aghiorite s-a întâlnit chiar cu staretul Efrem. Rupt pe dinaun­tru, i-a cazut la pi­cioare, ameste­când cuvinte în româna, engleza si italiana, încer­când sa-i spuna de boala sotiei. Batrânul egumen l-a linistit, apoi l-a îndrumat spre icoana Maicii Domnului Pantanassa, cunoscuta tutu­ror pelerinilor care trec pe la Vatoped, ca mare vinde­catoare de cancer. În fata ei barbatul a facut o pro­misiune – daca sotia lui se va vindeca va plati un pic­tor sa faca o copie a minunatei icoane, pentru a o dona unui sfânt lacas din România. Daca se va petrece un miracol… Apoi a stat la privegherea praznicului Ador­mirii, care acolo, în Sfântul Munte, tine mai bine de zece ceasuri. Zece ceasuri în care s-a rugat cu inima zdrobita de durere. Când s-a întors în tara, în suflet îi încoltise deja o mare nadejde. Parintii de la Vatoped îi dadusera trei tesaturi în forma de brâu, tinute pe racla în care se adaposteste Sfântul Brâu purtat în ultimii ani ai vietii de Maica Domnului. Mai primise si o sticluta cu untdelemn, pentru sânul bolnav al sotiei lui. Leacuri ale credintei, mai puternice decât orice medicament.
La plecarea din Vatoped staretul Efrem l-a sfatuit pe român sa mearga degraba cu sotia la operatie. Cei doi i-au urmat sfatul. Întrebat daca mai exista vreo sansa ca nodulul sa nu fie o tumora, oncologul a ras­puns ferm ca, în toata cariera lui, nu a vazut vreun diagnostic de acest fel infirmat.
Când a venit ziua operatiei, Mircea a mers la Bise­rica Rusa, unde se afla o copie a Pantanassei, adusa chiar din Sfântul Munte. Pret de doua ceasuri a stat în genunchi si s-a rugat. A fost “un strigat din toata fiinta mea, pentru sotie si pentru împlinirea voii lui Dumnezeu în casa noastra.” Când a revenit la spital, operatia începuse. A asteptat cu inima cât un purice, iar când usa de la reanimare s-a deschis, a alergat la doctor. Cuvintele au cazut peste el ca un fulger: “Sotia dumneavoastra este bine! Nu are cancer, a disparut orice urma! A fost prelevata în timpul operatiei o mostra de tesut si transmisa de urgenta cu un echipaj mobil catre laboratorul de oncologie de la Fundeni, care, în 30 de minute, a analizat si a emis un buletin prin care atesta ca nu este urma de cancer.”
Încremenit, cumva, de vestea primita, Mircea a mers în sala de reanimare: “Am ajuns la patul ei si, sarutând-o, i-am spus ca Maica Domnului a avut mila de noi, prin icoana sa facatoare de minuni – Pantanassa. Conform procedurii, urma sa i se extirpe tot sânul, iar asistentele si sefa de garda erau prega­tite sa intervina imediat ce ea se trezea, pentru a-i acorda asistenta emotionala. Nu a mai fost nevoie. Când s-a trezit din anestezie, foarte multe dintre asis­tente au venit la ea s-o întrebe ce a facut, ce tratament a luat de a scapat. Nu s-a mai vazut niciodata în clinica aceea un caz de genul acesta. De regula, femeilor li se extirpa sânul sau chiar sânii.” formula as