Pentru bucurestenii grabiti, natura o reprezinta cateva ghivece prafuite, rasfirate prin oras si cele cateva parcuri pline de alei betonate. Prin cartierele vechi au scapat cu greu mici oaze de verdeata, ce racoresc dogoarea asfaltului in zilele toride de vara. Din cauza balcoanelor inchise ciripitul ascutit al randunelelor aproape ca a disparut, insa guresele vrabiute stau la taifas cat e ziua de lunga prin tufe si arbusti.
In ultimii ani am observat o diversificare a faunei bucurestene, orasul fiind invadat de pescarusi. Ceausescu vroia sa transforme Capitala in port la Dunare si probabil ca maiestuoasele pasari isi retin locuri pentru festivitatile de inaugurare.
Pescarusi galagiosi, cu portocaliu la cioc sau cu pene sure, iau “micul dejun” pe la geamuri sau fura de pe la bucatarii . Vara sau iarna, prezenta lor este nelipsita din peisajul bucurestean. Deseori un “strajer” planeaza la inaltime si “cat ai zice peste” isi anunta neamurile ca la o fereastra cineva a pus bucati de paine, mamaliga sau alte delicatese.
Unii sunt atat de mari, incat aproape ca intuneca micile bucatarii. Daca nu esti obisnuit, ai impresia ca ti-a picat ca musafir un pelican… dar este un biet pescarus de Bucuresti.
Desi saptamana trecuta am tremurat cu totii la ultimele zvacniri ale iernii, duminica a fost o zi calda. Am avut impresia pentru cateva minute bune ca ma aflu in Gradina Raiului. Pe cer se alergau cativa porumbei multicolori si gugustiucii isi cautau perechea cu ganguritul lor binecunoscut.
Zeci de vrabiute de “foiau” printre crengile de corcodus imbobocit si un macaleandru topaia de colo colo.
La sedinta pasareasca au participat si trei medici renumiti, care ascultau cu mare atentia inima unui copac. Da, erau ciocanitori.
Nu stiu daca erau rude cu Woody Woodpecker dar cu siguranta participau la un show de zile mari.
Sedinta pasarilor nu a inceput fara maestrul de ceremonii, o gaita extrem de galagioasa care avea probabil un inceput de raceala, deoarece era cam ragusita.
Invitata de onoare la “marea adunare” a fost o cotofana putin cam agitata.
Cum nu prea stiam ce pasari erau “sedintomanele”, a trebuit sa il ametesc pe Google cu tot felul de intrebari caraghioase. Nu credeam sa vad o astfel de adunatura pestrita, intr-o dupa-amiaza de duminica… in Bucuresti. Natura este minunata. De cativa ani tot prin marele oras ciripesc in voie zeci de mierle.
Negricioasele cu cioc portocaliu, ne incanta dupa-amiezele de vara cu ciripeala lor maiastra.
Casutele pentru pasarele aparute prin parcuri le ofera un loc de cuibarit departe de ghearele pisicilor, ce au invadat orasul in ultimii ani. Nu ezitati sa le puneti la fereastra cateva bobite de grau sau firimituri de paine, mai ales pe timpul iernii, cand natura este vitrega si hrana extrem de greu de gasit.
Materialul nu poate fi preluat fara acordul nostru.
