Izvorul Sfântului Nicolae, aflat în apropierea vechiului sat rusesc Znamenka, situat la poalele muntilor Jiguli, din regiunea Samara, este unul dintre cele mai venerate si mai vizitate locuri de pelerinaj din Rusia. Aici, în 1870, sub ape, în izvorul ce curge de sub munte, a aparut icoana Sfântului Nicolae de Mira. Se spune ca ea a fost gasita de o femeie ce venise cu vacile la adapat pe malul pârâului. Deodata, ea zari în adâncul apei chipul blajin al Sfântului Nicolae. Se închina speriata, crezând ca duhul necuratului o ispiteste. Dar privind mai atent, îsi dadu seama ca nu e nicio nalucire: pe fundul apei se vedea clar o icoana.
Se apleca si, cu mâinile tremurânde, o scoase din apa. O sterse cu sfiala, o înveli cu broboada de pe cap si, strângând-o la piept cu mare evlavie, o duse acasa. O aseza lânga candela ce ardea necontenit, pe peretele de la rasarit, alaturi de ceilalti sfinti care îi ocroteau casa. Dar dimineata, când femeia se trezi si ridica ochii catre micul ei altar, observa ca icoana disparuse fara urma. Mânata de un sentiment inconstient, fara sa stea prea mult pe gânduri, se duse direct la izvor. Icoana reaparuse exact în acelasi loc de unde fusese scoasa cu o zi mai înainte. Atunci, femeia o lua la fuga catre sat, dând de veste oamenilor despre miracolul ce se aratase în izvorul de lânga munte.
Neîncrezatori în vorbele femeii, satenii se dusera sa vada cu ochii lor icoana facatoare de minuni. Si, ce sa vezi, într-adevar, chipul Sfântului Nicolae se arata dintre ape! Iarasi fu scoasa icoana si dusa în sat, de asta data, la starostele satului, omul cel mai de vaza, de care asculta toata suflarea. Însa mare le-a fost mirarea, când, în dimineata zilei urmatoare, oamenii descoperira ca icoana iarasi se “retrasese” pe fundul apei ce izvora de sub munte. Atunci, oamenii se dusera la preotul satului si-i povestira neobisnuita întâmplare. Acesta asculta cu bagare de seama si hotarî pe data ca izvorul trebuie sfintit, iar icoana adusa acolo unde îi era locul, acasa, în Biserica. Si strângându-i pe enoriasi, pornira cu prapuri si cruci într-o procesiune catre izvor, cântând cu totii troparul si acatistul Sfântului Nicolae.