Fapturi feminine supranaturale, ielele, sunt prezente în diferite forme în mitologia româneasca. De ele se leaga numeroase superstitii si nu se poate spune cu exactitate daca sunt zâne bune sau rele, deoarece povestea lor difera de la un loc la altul.
În basmele populare regasim ielele ca pe niste fapturi tinere cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, fecioare zanatice care danseaza goale sau învesmântate în valuri diafane. Unde încing ele hora, în urma lor pamântul ramâne ars si neroditor, iar în unele locuri se spune ca daca animalele vor muri daca vor paste acolo.
Fiice ale Lunii, ielele ies la dans în special în puterea noptii, în paduri, poieni sau pe maluri de râu si încing hore nebune, vesele, pe care niciun om nu ar trebui sa le vada.
Despre cei care le vâneaza sau le vad întâmplator se spune ca fie dispar, fie amutesc, fie sunt slutiti, deoarece, chiar daca nu sunt socotite a fi genii rele, ielelor nu le place sa fie vazute de muritori.