Absolvent al Facultatii de Teologie din Bucuresti, sunteti, deja, la o vârsta extrem de tânara, autorul a numeroase carti dedicate unor mari personalitati ale vietii ortodoxe din România, între care, Parintele Arsenie Boca se afla la loc de frunte. Cum se explica interesul dvs. asa de fierbinte pentru cel numit, cu atâta drag, “Sfântul Ardealului”?
– Va marturisesc ca am auzit despre Parintele Arsenie în primavara anului 2005. Atunci nu i-am dat deloc importanta, dar dupa aceea, numele Parintelui îmi tot revenea în gând. Si în 2006, însotindu-mi un prieten prin Tara Hategului, am ajuns prima oara la Prislop, am stat o noapte acolo si la plecare mi-am luat Cararea Împaratiei. Rasfoind-o în tren, am fost uimit de preocuparile interdisciplinare ale Parintelui Arsenie, de dialogul pe care l-a realizat între teologie, stiinta si cultura. Era opera unui om care traise experienta lui Dumnezeu, dar care avea si o cultura vasta. Astfel, am gasit multe raspunsuri la întrebarile mele existentiale. Prin opera sa, Parintele ne ajuta sa ne cunoastem pe noi si pe Dumnezeu. Sa tindem catre libertatea cea adevarata. El este un model, un sfânt pentru noi. Am cautat sa aflu mai multe despre viata sa, dar nu am gasit nimic multumitor, adica o carte documentata despre ce si cum a trait el, de la nastere si pâna la plecarea în viata de dincolo de mormânt. Scurt timp dupa asta, m-am înscris la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti. Voiam, astfel, sa acumulez cunostinte pentru a întelege mai bine ortodoxia si opera Parintelui si sa îi scriu o biografie stiintifica, neromantata. Si, sub coordonarea eruditului Parinte Profesor Daniel Benga, mi-am întocmit teza de licenta bazata pe documente, cele mai multe inedite, despre viata Parintelui Arsenie. Iata ca anul acesta s-a înfiintat si Comisia pentru pregatirea canonizarii Parintelui Arsenie, care tine cont si de aceste cercetari.
– Într-un sfârsit, autoritatile bisericii ortodoxe au demarat canonizarea Parintelui Arsenie. Cum comentati?
– Si maicile de la Prislop, si Parintele Arsenie, au fost reabilitati abia în 1998. Atunci s-a dovedit ca alungarea Parintelui si desfiintarea Mânastirii Prislop au avut cauze inventate. Parintele murise, deja, dupa ce, în 30 de ani cât a fost chinuit, urmarit si marginalizat, nu a facut niciun fel de compromis cu regimul. Si abia acum, dupa ce au trecut 27 de ani de la moartea sa, s-a constituit Comisia de canonizare, care a început sa urmareasca toate faptele Parintelui. Sunt oameni care marturisesc despre sfintenia lui, despre ajutorul, despre vindecarile minunate pe care le-a facut, si când a trait, si dupa aceea. De altfel, Prislopul este cel mai cautat loc de pelerinaj din România. Si fiindca m-ati întrebat, eu cred ca momentul potrivit pentru canonizarea Parintelui Arsenie Boca ar fi 28 noiembrie 2018, la împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire si odata cu Sfintirea Catedralei Mântuirii Neamului, ridicata exact pe locul unde au fost cândva Atelierele Patriarhiei Române si unde a pictat Parintele Boca, în anii restristei sale. formula as