E acoperit de jaduri racoroase si gradini pline cu flori si pomi roditori. Legumile pe cât si fructele ajung la o marime de necrezut; asa am vazut pastai de fasole de o lungime pâna la patru palme domnesti, încât din doua pastai poti face o mâncare pentru mai multi omeni; cât despre bostanei (dovlecei) ei ajung la o lungime colosala, aprope pâna la un col si jumatate. Poma (strugurele) care se cultiva în mare câtime, ajunge iarasi la o marime de bobiti aprope cât aceea a unei prune, si este de o dulceata ca mierea. Piersicele ajung pâna la marimea unui mer domnesc, si smochinele din acest munte sunt vestite prin marimea si bunatatea gustului lor. În genere, aceasta regiune este bine cuvântata de natura si nu fara temeiu a ales-o calugarii drept adapost a vietii lor“, descrie regiunea Teodor Burada. Marea, continua el, este la fel de darnica. Este plina de pestii cei mai gustosi. „În genere, aceasta regiune este binecuvântata de natura si nu fara temei a ales-o calugarii drept adapost al vietii lor“.
Primii calugari bizantini au ajuns la Muntele Athos în secolul IX. Ei au zidit manastirea Xeropotam, desi alte izvoare istorice spun ca manastirea Lavra ar fi cea mai veche. Din aceasi lucrare aflam ca Împaratul Constantin Monomac, în anul 1406, a introdus un regulament prin care interzice femeilor sa vina la Muntele Athos. Interdictia, culmea, privea si animalele. Teodor Burada povesteste ca atâta timp cât a stat la Sfântul Munte nu a vazut niciun „animal de parte femeiasca: precum vaci, capre, epe, mâte, nici macar gaini. Daca calugarii ar fi stapâni si pe vasduh, ar opri desigur si pasarile sburatoare de partea femeiasca sa profaneze aerul repirat de ei“, spune el. Restrictia a fost impusa, potrivit izvoarelor, din cauza faptului ca unii calugari tineri au fost sedusi de femei care se dadeau ciobani si urcau la chilii pentru a-i corupe si a întretine relatii sexuale cu ei. Lucru vrednic, adauga Burada, de luat aminte, este ca nici turcii nu au voie sa locuiasca cu femeile lor în sfântul munte. Pe Muntele Athos în anu 1992 de aflau urmatoarele manastiri: Lavra, Caracal, Filoteu, Ivir, Cotlomus, Stavronichita, Pantocrator, Vatoped, Castamanit, Duheriu, Csenof, Esfigmen, Xeropotam, Simopetra, Sf. Pavel, Dionisiu, Chilindar Zograf si Sf Pantelimon. Pe lânga manastiri se mai afla si schituri, dintre care doua erau românesti: Lacu si Prodomu.