Iubirea catre fratele cultiva iubirea catre Dumnezeu. Suntem fericiti atunci când îi iubim în taina pe toti oamenii. Vom simti atunci ca toti ne iubesc. Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu daca nu trece prin oameni. Iubirea de sine este egoism. Sa nu cerem „eu sa stau, eu sa merg în Rai”, ci sa simtim pentru toti aceasta iubire. Ati înteles? Aceasta este smerenia.
Iubirea catre fratele cultiva iubirea catre Dumnezeu. Suntem fericiti atunci când îi iubim în taina pe toti oamenii. Vom simti atunci ca toti ne iubesc. Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu daca nu trece prin oameni. Caci „cel ce nu-l iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, cum poate sa-L iubeasca?” (I Ioan 4, 20). Sa iubim, sa ne jertfim pentru toti dezinteresat, fara sa cautam rasplata. Atunci se pune omul în rânduiala. O iubire care cere rasplata este interesata. Nu este curata, adevarata, sincera.
Sa-i iubiti si sa-i compatimiti pe toti. „Si daca un madular sufera, toate madularele sufera împreuna… Iar voi sunteti trupul lui Hristos si madulare fiecare în parte” (I Corinteni 12, 26-27). Aceasta este Biserica: eu, tu, el, celalalt, noi – sa simtim ca suntem madulare ale lui Hristos, ca suntem una. Iubirea de sine este egoism. Sa nu cerem „eu sa stau, eu sa merg în Rai”, ci sa simtim pentru toti aceasta iubire. Ati înteles? Aceasta este smerenia. doxologia