“Nu mori! Nu esti facuta sa mori acum. Te faci sanatoasa!”

ictoria Turtea avea 32 de ani când a simtit ca la gât îi creste o gâlma. Era tânara si plina de viata. Cres­cuse la umbra parintelui Arsenie, care acum nu mai era la Sâmbata, dar îi lasase în suflet o credinta puter­nica. Asa ca a mers la spital, la Fagaras, cu nadejde în Dumnezeu. Aco­lo, medicii au consultat-o atent, au dat îngrijorati din cap, apoi i-au spus ca se tem pentru ea. Si ca ar fi cel mai bine daca ar merge la Bu­curesti pentru analize. La Spitalul de Oncologie din Capitala, au internat-o pen­tru o biopsie. Rezultatul a venit ca un trasnet. Avea can­cer! Deodata, toata viata, care pâna acum i se aster­nuse ca o lumina înainte, s-a întu­necat.
“Apai, nu va spun viata mea acolo, ca o luna de zile n-am stiut unde sa ma duc, ca nu stiam unde sta parin­tele Arsenie în Bucuresti, ca plecase demult de la Sâm­bata. Ma tot rugam – «Doamne, ce sa ma fac?!». Eram la etajul patru, internata într-o rezerva cu o doctorita. Îi vorbeam de pa­rintele Arsenie si plân­geam toata ziua… Stateam la fereastra si strigam în adâncul inimii cata parin­tele sa ma ajute, da’ nu stiam unde sta, ca sa ma duc la el. S-apai, am aflat ca picteaza icoane la Schi­tul Maicilor, si-am mars la el. Mi-o zis de la început – «Ma, tu nu mori! Nu esti facuta sa mori acum! Nu te mai nacaji, ca te faci sa­na­toasa. Vreau sa le arat doc­torilor ca se vindeca si cancerul. Ma crezi, ma asculti?». «Parinte, va cred cu toata slaba mea pu­tere.» «No,» o zâs, «da­ca ma ajuti ai sa te faci sanatoasa. Diagnosticul tau sa schimba. Sa stii ca nu mai ai cancer!»
Patru luni am stat în spital la Bucuresti. Aveam o doctorita din Ardeal, care sa ocupa da mine si-mi zicea – «Dimineata, dupa ce sa gata toate, du-te-n oras. Sa nu stai aici!». Si io plecam din spital si ma duceam la Sfântul Dumitru, la Patriarhie, si stateam acolo într-o strana si ma rugam. S-apai mergeam la parintele, la Schitul Maicilor, unde el picta, ca mi-o zâs sa vin la el când vreau. Si-asa, încet, mi-o scazut tumoarea, de s-or mirat doctorii. M-am vindecat, de nici nu a mai fost nevoie de operatie! Doctorita aia din Ardeal zâcea cata mine – «Turtico, te-ai facut sanatoasa! Rar bolnav ca tine! Ti-o trecut cancerul! Nu mai ai nimic!». N-apai, cine o facut de mi-o tre­cut? Parintele, dragu­tul… Parin­tele! Au trecut de atunci 52 de ani. Da’ nu m-am gândit niciodata ca o sa traiesc atât…” formula as