Pe Bonifaciu l-a zarit din lectica, pe când se preumbla prin piata de sclavi, si a fost pe loc vrajita de frumusetea lui. Era un sclav sanatos, frumos si bine îmbracat, semn ca fusese tinut la mare pret de stapânul sau. Când si-a trimis slujbasii sa-l cumpere, i s-a cerut un pret ametitor. Bonifaciu fusese nascut în Roma, în casa unui legionar care cazuse prada farmecelor unei sclave pe care si-o adusese tocmai din Siria. Tatal sau nu-l recunoscuse niciodata, dar îl tinuse lânga sine, dându-i învatatura si deprinzându-l sa se poarte cu gândul ca, atunci când va creste, îl va elibera si-l va ajuta sa-si faca un rost în viata. Legionarul murise însa înainte de vreme, iar sotia lui, banuind originile bastardului, se hotarâse sa-l vânda pe Bonifaciu, nu fara a cere pe el o mica avere, data fiind educatia lui. Dar cum pentru Aglaida banii nu fusesera niciodata o opreliste, l-a cumparat pe frumosul sclav, cu gândul ca-i va înveseli noptile, iar ziua i-ar putea fi un ajutor de nadejde în rânduirea treburilor casei. Nu banuia ca, prin el, destinul avea sa-i schimbe viata.
La început, l-a tinut în beciurile umede, la un loc cu sclavii de rând, pe care-i folosea la muncile grele. Nu-i trata cu cruzime, dar nici nu-i ocrotea. Pentru Bonifaciu, a fost ca si cum ar fi fost aruncat într-o închisoare. Aglaida asta si voia – sa-i frânga cerbicia, sa-i arate cine este stapâna, pentru ca, mai apoi, sa-l poata aduce la banchete, sa-l arate prietenelor sale si sa-l duca în alcov ca pe un trofeu. Asa ca a avut rabdare cu el, l-a asteptat, punându-l la muncile de jos, la care nici nu prea se pricepea. Tot jocul acesta a tinut pâna în prima noapte când, dupa un banchet istovitor, i-a poruncit lui Bonifaciu sa vina în dormitor. Doar ca sclavul nu s-a supus. I-a întors o privire mândra si a coborât treptele umede ale beciului, ducându-se sa doarma cu sclavii de la magaziile de grâu. Era felul sau de a-i arata ca are inima libera si ca o poate da cui voieste. formula as