A fost odata ca in mai toate povestile, un Om pe care l-am intalnit candva in lumea virtuala. Atunci nu exista Facebook, Twitter, internautii socializau pe forumuri, Mirc, messenger, jocuri…
Era mai mare ca noi dar incerca sa ne povatuiasca, sa ne indrume, sa ne arate ca exista si poezie, povesti cu talc, religie, ne revoltam cand ne alinia ca pe bytes, ne relata intamplari prin care trecuse, incerca sa fie copilul de alta data impreuna cu toti forumistii. Alerga toata ziua printre forumuri si bloguri, retele de socializare, stiri si site-uri cu subiecte de tot felul avand diverse nickname de la Lumea lui Motzoc pe Softpedia la Old DG pe Tfm Portal.
Old DG a plecat sa se odihneasca un pic. Ne va veghea si ne va astepta cu cafelute virtuale, zambete poznase si urari matinale. Lumea internetului nu va mai fi la fel, dar suntem prea grabiti ca sa ne bucuram de clipa. Cand ne despartim lacrimile ne umplu ochii dar visam sa vina o zi cand vom putea sa povestim cu inima deschisa tot ce dorim. Va veni o zi pentru fiecare dintre noi… si Old DG ne va indruma si acolo, ne va fi ghid si va gasi o vorba frumoasa pentru fiecare.
Il va astepta mereu, prietenul lui necuvantator, al carui sufletel este trist ca taticul lui nu mai este. Nepotelul lui il va cunoaste din povesti si va rasfoi zeci si sute de pagini scrise de bunicul care l-a iubit mult, dar care s-a grabit spre Ceruri.
Parintele Porfirie Kavsokalivitul spunea “Moartea ar putea fi descrisa astfel: Inchipuieste-ti ca ne aflam intr-o odaie si ca, indata ce deschidem usa, ne aflam in cealalta odaie.”
Anghel Dan-Gabriel sau Old DG cum ii spuneam noi, a plecat sa se odihneasca un pic. Doar un pic. A inchis usa dupa el dar nu ne-a parasit. Este si va fi cu noi, pana cand ne vom reintalni !
Sincere Condoleante familiei !