M-am intrebat deseori de ce unii oameni sunt mai deosebiti ca altii, de ce unii au har iar altii nu. Am gresit. Har avem cu totii insa nu toti avem sansa sa il scoatem la iveala. Cu siguranta daca te vei privi cu sinceritate vei descoperi ca ai niste calitati pe care nu le-ai afisat in fata celorlalti din teama de ridicol, din motive financiare, din lipsa sansei, etc. Dumnezeu ne-a spus sa nu ne temem decat de El dar noi cautam disperati motive de frica. Frica este o emotie, numai ca din pacate nu este deloc constructiva. Multi reusesc sa ne invinga tocmai din aceste motive, pentru ca adanc in sufletul nostru ne temem. Suntem condusi prin frica, frica de a pierde locul de munca, frica de a nu avea un acoperis deasupra capului, frica de boala, frica de…. si lista este foarte lunga. Ne tratam ca pe niste dusmani in loc sa ne ajutam unii pe altii, comentam faptele unuia sau altuia in loc sa ne ne vedem de ale noastre, ne uitam cu invidie la cei ce reusesc. De ce? Floarea unui papadii nu este la fel de aspectuoasa precum floarea parfumata a unui crin, numai ca ceaiul facut din frunze si flori de papadie este sanatos, este un medicament.
In natura fiecare are rolul lui bine stabilit, are “harul” lui. Noi oamenii ne cautam locul o viata si foarte putini dintre noi gasim ce cautam. Atunci cand iti gasesti locul faci totul cu bucurie, cu placere, te daruiesti pe tine si primesti in schimb…. un sentiment de satisfactie. De ce nu putem sa ne bucuram de reusita celor din jur si ne bucuram doar de esec? De ce asteptam dezastre si nenorociri in loc sa luptam pentru ceea ce ne dorim? Ma uitam la anul 2010 si ma intrebam de ce a fost asa de vitrega natura cu noi? Cumva seismul din Haiti a dat startul la multe dezastre naturale – sa ne amintim de vulcanul din Islanda, de cutremure, de inundatii ce au lasat in urma lor oceane de noroi si oameni fara locuinte, la zapada ce a blocat diverse tari, la focul ce mistuie acum Israelul, etc. De fapt ce au in comun aceste catastrofe? Toate lovesc intr-un singur punct – stabilitatea materiala a omului. Se spune ca nu trebuie sa ne facem palate aici pe Pamant ci in Cer… insa noi suntem surzi. Cautam confortul cu orice pret si pentru asta multi calca pe cadavre. Omenirea este construita ca o piramida si daca baza nu este stabila, totul se darama ca si un castel din carti de joc. Daca noi am folosi calitatile daruite inca de la nastere, daca in loc sa vrem bani si celebritate am face ceea ce simtim, ce ne dorim, lumea s-ar rearanja si ar fi cu mult mai stabila. Ne miram cum de multi tineri aleg sa se calugareasca in timp ce altii isi petrec viata prin baruri sau discoteci dar uitam sa investim in oameni. Traim intr-o lume nebuna dupa castig usor, intr-o lume unde nu ne mai regasim. Vrem valori dar nu stim sa le pretuim. Aceste valori ca sa traiasca au nevoie de noi, noi ii hranim cu bucuria noastra, cu emotia noastra, cu respectul nostru. Admiratia noastra le ofera lor puterea de a crea in continuare, de a ne bucura cu harul lor, de a trece cu bine peste toate incercarile. Cat de greu este sa spui unui om – imi place, te admir, bravo, etc ? Sa fie asta Apocalipsa pe care o prevestesc toti? Dezastrul cel mai mare nu este natura ci criza fiecaruia dintre noi. In 2004 am privit neputinciosi la nenorocirea ce s-a abatut asupra insulei Sumatra. Au trecut deja sase ani. Cei de acolo au mai invatat ceva si au luat viata de la capat. Dezastrul adevarat a ramas insa, caci nimeni nu le va aduce inapoi ce au pierdut… dragostea celor apropiati, bucuria de a trai impreuna cu ei, implinirea, etc. Sufletul lor va avea vesnic o rana si ei nu vor mai fi niciodata la fel. Te-ai gandit cum ar arata lumea daca ai trai singur? Ai putea avea palate, bijuterii, masini, orice visezi…. dar cu cine ai imparti bucuria? Chiar si cel mai crunt dusman atunci ar fi pretios, i-ai oferi atentia ta si ai lasa deoparte ura. Pretuieste ceea ce ai si incearca sa lupti fara teama pentru ceea ce iti doresti ! Si tu poti face sufletul celui de langa tine sa vibreze. Nu incerca sa fi altcineva, fii cine esti si arata-le celor din jur frumusetea sufletului tau prin fapte si cuvinte.