Totul pleaca de la tomografie. Se ia imaginea 3 D a acelei portiuni de craniu care trebuie reconstituita, se introduce într-un soft al celor de la UTCN. Acest soft traduce informatia medicala pe întelesul inginerilor, se obtine un model virtual al starii de fapt a pacientului. Apoi, tot virtual, se construieste împreuna cu medicul partea de implant ce trebuie fabricata. Sunt doua tipuri de sisteme prin care se obtin implanturile. Prima se numeste sinterizare selectiva cu laser – SLS (care se utilizeaza pentru material nemetalice, din pulbere din plastic), iar a doua, topire selectiva cu laser – SLM (care foloseste pulbere metalica, din titan si aliaje de titan), ambelele fiind un fel de „imprimante“ 3D.
Directorul adjunct al proiectului, profesorul inginer Nicolae Bâlc, spune ca pentru crearea implantului se folosesc matrite din cauciuc siliconic în care se toarna un material folosit si la cabinetele dentare (polimetilmetacrilat, PMMA, adica un fel de plastic). Implantul se poate face si din pulbere de titan, titaniul fiind un material biocompatibil.