Curatia inimii atrage dupa sine bucurie. Suntem uneori tristi pentru ca înca este în noi puterea coroziva a pacatului. Bucuriile adevarate sunt cele pe care nu le meriti, deci nu ai cum sa le “comanzi”. Te surprind întotdeauna, te iau prin învaluire si simti o totala nevrednicie, care umple sufletul tau. Sunt o înviere a sufletului, care se nevoieste sa fie curat si plin de credinta Duhului.
Tristetea, singuratatea? Aceste maladii ale vietii noastre! Raspunsul la aceasta framântare l-am gasit într-un text sfâsietor de adevarat al unui nevoitor din Sfântul Munte.
Textul acesta este, daca vreti, ca o lampa de control pentru propria tristete si singuratate: “Când iubesti pe cineva, îl simti viu înaintea ta. Singuratate simte numai cel care nu iubeste, iar singuratatea se face si mai mare atunci când vreau sa fiu iubit de ceilalti. Oricare om, fie împarat, fie cersetor, veti vedea ca, de îndata ce vrea sa-l iubeasca altii, va simti singuratate” (arhim. Emilianos Simonopetritul).
Numai în momentul în care stim care este noima singuratatii si a tristetii, mijeste în noi sensul de viata, ne trezim cu busola în mâini. lumina