La 20 iunie se împlinesc 116 ani de la nasterea ieroschimonahului cu mii de ucenici.
Dupa ce a fost hirotonit preot, în 1947, parintele Paisie a plecat la Manastirea Sihastria, unde era staret bunul sau prieten Cleopa. De acolo au fost trimisi amândoi, pentru patru ani, la Manastirea Slatina, ca sa revigoreze obstea. Si în aceasta perioada s-au facut cunoscuti ca duhovnici pentru foarte multi oameni. Întors la Sihastria, parintele Paisie a continuat sa-si deschida chilia pentru mii de ucenici, atrasi de dragostea si de bunatatea sa, de linistea pe care o lasa în inimile lor. Parintele Ioanichie Balan povesteste: „Folosea cuvinte simple, dar pline de duh si de putere, deschidea inimile si sufletele tuturor, trezea constiintele, scotea lacrimi de pocainta.”
În 1972, la vârsta de 75 de ani, a vrut sa se retraga si mai mult si a plecat la Schitul Sihla, din apropiere, unde a sihastrit cândva si Cuvioasa Teodora. Dar lumea îl cauta si aici pentru spovedanie si rugaciune. Dupa 13 ani, fiind imobilizat la pat, a revenit la Sihastria, unde a trait ultimii ani de viata alaturi de prietenul sau cel mai bun, parintele Cleopa. Se îmbolnavise si de cataracta la ambii ochi, si cu toate acestea a continuat sa-si primeasca fiii duhovnicesti. Parintele Paisie a trecut la viata vesnica la 18 octombrie 1990, iar la înmormântarea sa, la Manastirea Sihastria, au venit sute de monahi si de mireni. Dupa opt ani, alaturi de el a fost îngropat si parintele Cleopa. taifasuri