Imbratisata de o mare de verdeata, manastirea Agapia este o perla pretioasa ce sta nemiscata sub razele calde ale soarelui de toamna. Cine oare nu-si aminteste de povestirile lui Calistrat Hogas despre frumoasa Agapia ?
“Schitul acesta de maici se zarea albind in fundul jgheabului de verdeata, ce se deschidea sub picioarele noastre. Cu o treapta mai jos sta retrasa, tacuta si visatoare, Agapia Noua cu albele sale chilii si cu inaltele turnuri stralucitoare ale bisericilor sale. Era atat de rapitoare aceasta priveliste, incat ai fi zis ca natura isi pune sub ochi o salba de margaritare pe o tava de smarald.”
“Agapia Noua se deosebeste in multe privinte de Varatic. Astfel, pe cand aceasta din urma isi revarsa valurile sale de case albe pe poalele colinelor, cu care se ispravesc muntii sai, cea intai pare a se furisa si a se ascunde in stramta, adanca si umbroasa vale scaldata de limpedele parau al Agapiei.
Spre deosebire de Varatic, manastirea aceasta adaposteste, sub mohorata haina a calugariei, pe cele mai multe din scoboratoarele vechilor noastre familii boieresti; si de unde vorbele de “boier” si “boieroaica” sunt de mult si de pretutindeni desfiintate, in Agapia aceste numiri sunt tinute inca la mare cinste.”
Agapia este un vis, o aripa de inger coborata printre valuri de cetina si pazita de pasarile cerului. Delicata, imaculata, timida, diafana Agapia este un colt de Rai cum rar mai intalnesti in ziua de astazi.
Nu am cuvinte sa redau sentimentele ce te cuprind odata ce ai trecut pragul manastirii. Milioane de flori proaspete iti zambesc de la ferestrele chiliilor si parfumul trandafirilor se impleteste cu cel de mir. Glasurile dulci ale maicutelor sunt un balsam pentru sufletul agitat al oraseanului, iar zambetul senin pe chipul luminos te invaluie ca o imbratisare nevazuta.
Ce vorbe as putea folosi pentru a descrie frumusetea Agapiei ? Este uimitoare, calda, senina, blanda, neatinsa…
Odata ajuns la Agapia cuvintele iti zboara, emotiile te cuprind si inima bate haotic, te indragostesti la prima vedere si vrei sa o iei cu tine. Rareori intalnesti maicute pline de caldura cum sunt la Agapia. Indiferent de varsta, privirea le straluceste in chip minunat si zambetul cu care te intimpina sau iti vorbesc, nu poate fi descris in cuvinte. La Agapia simti, visezi, lacrimezi de emotie.
Grigorescu, marele Nicolae Grigorescu si-a lasat o parte din suflet si emotii, la Agapia. Cu penelul fermecat a reusit sa creioneze scene de o frumusete fara cusur. Maica Domnului te priveste intrebator sau iti surade cu tandrete, tie omului venit din nebunia orasului, sfintii impunatori si prietenosi asteapta sa le ceri ajutor si Mantuitorul Hristos se odihneste pe curcubeul tricolor al Romaniei.
“Desi obosit de cale, somnul totusi nu ma prinse asa de curand. Mai bine de un ceas statui singur in cerdacul din fata al arhondaricului, de unde putui imbratisa cu privirea intinsa si fermecatoarea priveliste ce infatiseaza Agapia ochilor în timpul noptilor cu luna.
Cât de frumoasa era luna si cat de senina fu noaptea aceea! Tacerea si misterul ma inconjurau din toate partile. Noaptea, retrasa in vai si in desimea posomorata a brazilor, cernea muntii adormiti si visatori, ale caror piscuri neguroase pareau ca formeaza hotarele inalte dintre pamant si cer. O linie de umbra, gratios ondulata, insemna, pana dincolo de marginile vederii, aceste hotare; si aceasta linie se parea trasa pe fundul de umbra si lumina al spatiului adanc de o mana tainica, colosala si nevazuta.
Nici o miscare pe pamant, si in aer nici o miscare! Intreaga fire dormea si visa.”
“Privita din punctul de vedere al artei, atat exteriorul, cat si interiorul, nu prezinta mai nici unul din caracterele unui stil arhitectonic definit. Se pare totusi ca stilul amestecat, dar uniform al bisericilor lui Stefan, indulcit pe ici, pe colea, cu rotundurile armano-bizantine, a calauzit pe ziditorul acestei biserici. Ceea ce insa ar alcatui pentru cunoscatori un punct de adevarata admiratiune e, fara îndoiala, pictura.
Se pare ca cunoscutul nostru pictor, Grigorescu, abatandu-se cu totul de la scoala orientala, care condusese penelul rusesc al zugravului de la Varatic, a cautat sa localizeze in biserica Rasaritului pictura stralucita a scoalelor Apusului. Numai geniul lui a putut pune asprele, dar totusi destul de maretele figuri biblice sub regimul bland al artei moderne. Sub penelul acestui genial pictor, dispar ca prin minune toate formele ascutite si osoase ale chipurilor rusesti, care impodobesc zidurile tuturor celorlalte manastiri. Coloritul viu si discordant, umbritul gros si posomorat al sectatorilor lui Metodiu nu se intalnesc in pictura de la Agapia; formele rotunde si dulci ale scoalei profane stiu aicea sa imbrace asa de bine austerele oseminte ale ortodoxiei!…”
“Rareori a fost dat penelului sa intrupeze in culori, cu mai multa iscusinta, ideea religioasa sub toate formele ei. Astfel, Iuda din Keriot al Agapiei e atat de Iuda, incat, fara voie, iti vine sa jelesti pe Mantuitorul ca a naimit, intre propovaduitorii cuvantului dumnezeiesc, o figura atat de lunga, o barba asa de rosie, un nas asa de ascutit si niste buze asa de subtiri. Dintre toti pictorii nostri, lui Grigorescu poate i-a fost dat sa dezlege cu penelul una din cele mai grele probleme ale artei sale; caci, mai la urma, cam drept asa ceva trebuie sa socotim noi mestesugul de a sti sa intrunesti, pe aceeasi figura, si fara a se exclude una pe alta, maternitatea si virginitatea. Sa izbutesti a intipari prin linii si culori duiosia unei mame pe fata unei fecioare, a face pe cea dintai sa priveasca, cu pudoarea si nevinovatia celei din urma, fructul propriului sau san, a inchide plenitudinea fizica a formelor materne in rama ideala a virginitatii, a sti, in fine, sa stabilesti cu penelul o buna intelegere intre un complex de antiteze e, desigur, partea unui maestru genial.”
Manastirea Agapia nu trebuie vizitata ci iubita, simtita, gustata. Frumusetea gradinii ce inconjoara manastirea si picturile lui Grigorescu trebuiesc savurate pe indelete si atinse cu sufletul. La Agapia, Mantuitorul si Maica Domnului sunt mai vii ca nicaieri. Te asculta, te privesc, te asteapta sa le vorbesti…
