Poet de exceptie, coleg de generatie cu Nichita Stanescu si Adrian Paunescu, s-a stins nedrept de repede, lasand in urma dara de aur a unui talent exploziv si stralucitor, prea putin cunoscut generatiilor de azi. Se stie ca Patriarhul Justinian Marina a murit, in parte, si de inima rea, vazand la intoarcerea de la Spitalului Elias unde fusese internat o vreme, dupa cutremurul din 1977, cum se demola, cu totul nejustificat, biserica Enei. Ne spunea Ioan cum il visase in noaptea precedenta pe bunul patriarh spunand cu nesfarsita amaraciune: “Unde sunt intelectualii din tara asta? De ce nu sunt alaturi de mine ca sa aparam Biserica?”. Intr-adevar, marea majoritate a intelectualilor “vizibili” in societatea timpului a fost tare departe de Biserica in acei ani, dar nesfiindu-se sa o condamne in fel si chip dupa rasturnarea regimului comunist. Ramanand, de altfel, si astazi, departe de ea si de Dumnezeu.
Se spune ca mare bucurie este in cer pentru orice suflet recuperat si adus la Dumnezeu. Or, Ioan Alexandru a adus pe foarte multi la Hristos. Nu numai pe mine si pe cei de langa mine, dar si pe multi altii, cunoscuti sau necunoscuti mie, i-a indrumat spre Biserica si spre viata ei liturgica. Formula As