Marturii ale existentei portalurilor au existat din cele mai vechi timpuri. Desi martorii nu au putut localiza ambele puncte pe care le leaga între ele portalul, acestia au putut vedea poarta existenta în locul descoperit în mod accidental. O astfel de marturie este si cea a domnului E.H., care va fi redata în mod partial în cele ce urmeaza. Aceasta este, probabil, cea mai cunoscuta marturie a observarii unei porti pe teritoriul României. Domnul inginer E.H. iesise la pensie în anul 1988 si hotarâse sa se dedice cât mai mult posibil pasiunii sale pentru drumetii montane. În anul 1990, aceasta pasiune l-a adus fata în fata cu o poarta aflata în zona masivului Piatra Mare.
“Era ziua de 22 septembrie 1990, pe la ora 11. Plecasem pe unul din traseele mele favorite, Piatra Mare pe la Sapte Scari. Parasisem cursul izvorului si începusem un fel de… ratacire intentionata, ca sa mai schimb ceva din monotonia cararii. Drumeagul meu urca catre o culme împadurita si, la un moment dat, am zarit ceva bizar, ca o sclipire, în dreapta mea; soarele reflectat într-un obiect. Când am zarit-o prima data, lucirea era undeva cam la vreo 20, 30 de metri catre culme. Am început sa urc, dar n-am mai vazut nimic. În mod evident, eram în alt unghi fata de lumina soarelui.
Dupa câteva minute de urcat, am început sa-mi pun oarece întrebari: eram într-un mic luminis, totul îmi era vizibil, dar nu vedeam nici un obiect capabil sa reflecte lumina. Eram pe cale sa plec mai departe, când am vazut… Era o forma eliptica, verticala, pe care nu o sesizam decât prin modificarea luminii. Pe sosele, din cauza caldurii la sol, peisajul este deformat, unduit, ca si cum ar fi privit printr-un geam curb. Acelasi lucru, cu o deformare în unghiuri drepte, îl aveam eu în fata ochilor. Era un brad în spatele formei: portiunea de trunchi din spatele elipsei ciudate era deformata, voalata. M-am apropiat si am constatat cu uimire ca nu vedeam nici un obiect material care sa poata genera un asemenea efect. În locul respectiv nu era nimic. Un nimic care arata ca o diafragma, o suprafata eliptica întinsa în aer, aparent concava. Mai uimitor era faptul ca din spate, forma respectiva nu mai exista. M-am interpus între ea si bradul despre care v-am mai spus si n-am mai vazut-o. Nici nu mai stiam unde era. A trebuit sa revin în pozitia initiala pentru a o revedea”. formula as