Esphigmenou, cea mai nordica manastire dintre toate cele douazeci de la Athos, dateaza din secolul al X-lea si, fara a avea stralucirea Vatopedului, a Ivironului sau a Marii Lavre, atrage, în ultimii ani, aproape la fel de mult atentia asupra-i. Povestea sa mai noua începe în 1924, când patriarhatul de la Constantinopol a adoptat noul calendar („gregorian”). Revoltata de schimbarea regulilor, comunitatea athonita a încetat, brusc, sa-l mai pomeneasca pe întâistatator la slujbe; schisma a durat pâna în 1971, când o reuniune extraordinara a Athosului a decis libertatea fiecarei manastiri de a-l pomeni sau nu.
Aici apare reactia calugarilor de la Esphigmenou; ei intra în opozitie directa cu patriarhul si arboreaza drapelul negru când acesta accepta sa se roage împreuna cu papa. Nesupunerea zelotilor, pentru care patriarhul emite o cerere de expulzare din Sfântul Munte, duce la blocada asupra manastirii: lumina si telefonul sunt întrerupte, aprovizionarea cu alimente si medicamente e interzisa. Dupa patru luni, în care câtiva calugari mor din lipsa îngrijirilor medicale, guvernul grec cedeaza. Nu si zelotii; ei desfasoara pe zidurile manastirii inscriptia celebra azi „Ortodoxie sau moarte!”