– Ce sens are viata?.
„Alegerea medicinei a pornit de la un comandament de ordin informational. Am voit sa stiu, a fost fundamental sa cunosc. Sa cunosc lumea la nivel biologic, intim, ca motivatie fundamentala si dincolo, cultura ca motivatie spirituala. Ai doua laturi, spiritul si corpul, organismul. Asta m-a ajutat foarte mult. Pe urma, când am luat secondariatul, puteam sa iau boli interne la Pitesti. Ar fi fost fericiti parintii. Mai erau neurologia si psihiatria la Craiova. Am luat neurologia pentru ca am zis ca aici pot avea un drum mai personal. Si asa a fost. N-as fi înteles atât de multe daca nu eram neurolog”, îsi aminteste Constantin Dulcan.
„Pentru mine fericirea este momentul în care totul freamata în noi, se misca si ne învolbureaza, momentul în care simti ca întreaga lume este cu tine”
„Cu totii avem nevoie sa fim, sa gândim, sa cautam o cale de a exista într-o lume în care exista si multa bucurie, dar si enorm de multa tristete. Întregul tel al vietii mele a fost acela de a gasi un sens al lucrurilor”, completeaza acesta.
A gasit sensuri diverse. A înteles ca viata noastra este formata din ceea ce gândim si ceea ce simtim, ca unul dintre sesurile vietii, finalitatea spre care tind toate actiunile noastre este fericirea: „Fericirea este un sens al nostru si are sensuri multiple. Pentru mine fericirea este momentul în care totul freamata în noi, se misca si ne învolbureaza, momentul în care simti ca întreaga lume este cu tine. Fiecare dintre noi poate avea o formulare a ideii de fericire. Trebuie sa facem o diferenta între bucurie si fericire. Fericirea este, dupa opinia mea, un obiectiv, o tinta, o finalitate a tot ceea ce este fiinta pe lumea asta, cu diferenta ca o fiinta umana, dispunând de o ratiune, traieste fericirea, sentimentul acesta al satisfactiei depline atât în planul rational, cât si în planul afectiv. Bucuria este placerea mintii, în timp ce fericirea merge mai adânc, la baza, la fundamentele sufletului, unde putem vorbi de o fericire a spiritului, care înseamna mult mai mult decât nivelul imediat al gândirii”.
Profesorul considera ca dragostea este o circumstanta sigura a fericirii si da exemplu iubirea adolescentina, ca pe una dintre cele mai marcante experiente ale vietii.
„Fericirea este o stare de spirit, o stare în care, vrei, nu vrei, trebuie sa intre si inima si afectivitatea, profunzimile tale afective, acolo unde este esenta ta. Dragostea este una dintre circumstantele fericirii indubitabile. În mintea mea este tot timpul faptul ca iubirea adolescentei este una dintre cele mai marcante experiente. De ce? Pentru ca este momentul în care insul afectiv se trezeste la viata. Mai cred ca cea mai mare satisfactie este aceea când pasiunile tale, înclinatiile tale îsi gasesc un ecou în ceea ce faci. Asta cred ca e adevarata fericire a vietii”, spune Dulcan.
Nivelul superficial, cu furtunile, nivelul profund, cu pacea. Oamenii introvertiti, carora foarte putine lucruri pe lumea asta le plac sunt cei mai nefericiti.
Tot ceea ce gândim este sprijinit pe un fundament energetic. În momentul în care gândim frumos, bine, noi emitem un nor de lumini. Noi suntem construiti din fotoni, din lumina. Numai ca nu o vedem, pentru ca numarul de fotoni emis este infim. În momentul în care gândim în termeni de iubire, compasiune, iertare, empatie si recunostinta, noi emitem un câmp de energie pozitiv. Acest câmp de energie îmbiba toate celulele noastre. Pe de o parte, modifica chimia noastra. Ele contribuie la sanatate, longevitate, multumire, fericire. Invers, sentimentele de ura au un câmp de emisie negru. În momentul în care urâm, suntem violenti, invidiem, noi îmbracam o haina de doliu. La nivelul creierului nostru corespunde o chimie a substantelor benefice si a celor daunatoare. Dopamina este cea responsabila pentru sentimentul de fericire. Stresul, în schimb, conduce la îmbolnavire”, sustine Constantin Dulcan.
Profesorul sustine ca un câmp de energie emis de om fie prin cuvinte, fie prin gânduri, poate ajunge în cel mai îndepartat punct din Univers si prin influenta pe care o au pot crea dezechilibre energetice. „În momentul în care eu, prin ceea ce scot pe gura sau gândesc dezechilibrez Universul, el produce catastrofe. El nu este dependent de existenta mea, dimpotriva, eu sunt produsul lui, nu el este produsul meu. Ca atare, el se razbuna. Dezechilibrele sunt dure. Toate catastrofele de aici vin”, explica profesorul Dulcan.
„Noi ne putem prelungi viata în functie de modul în care gândim” gandul