Prorocul care s-a „înaltat prin vifor de foc si cu car de cai de flacara“ (Is. Sirah 48, 9) a activat în vremea regelui idolatru Ahab (sec. IX î.Hr.) si a sotiei acestuia Isabela si a ramas în amintirea credinciosilor ca un vajnic aparator al monoteismului. În Vechiul Testament, ca si în traditia rabinica, Ilie apare ca înaintemergatorul lui Mesia. Astfel, profetul Maleahi (cap. 3, 23) arata ca Ilie prorocul va fi trimis „înainte de a veni ziua Domnului cea mare si înfricosata; el va întoarce inima parintilor catre fii si inima fiilor catre parintii lor“, iar cartea I Macabei (2, 58) subliniaza zelul sau fata de Legea Vechiului Testament: „Ilie, arzând de râvna legii, ridicat a fost la cer“. Pe lânga aceasta, cartea II Cronici (Paralipomena) semnaleaza existenta unei scrisori adresate de profetul Ilie regelui Ioran din regatul Iuda, criticat aspru pentru faptul ca a umblat „pe drumul regilor lui Israel si a dus pe Iuda si pe locuitorii Ierusalimului la desfrâu“, asemenea lui Ahab din Regatul de Nord.
În Noul Testament, numele lui Ilie apare de mai multe ori, în primul secol dupa Hristos existând chiar credinta ca Ioan Botezatorul si Iisus Mântuitorul sunt profetul cel din Tesba revenit pe pamânt (Mt. 16, 14; Lc. 1, 17 si 9, 8). Cultul sfântului proroc Ilie s-a raspândit înca din primele secole crestine, nu numai în Tara Sfânta, ci si în afara acesteia, astazi foarte multe biserici si manastiri din toate tarile crestine fiind închinate lui, cele mai multe ridicate pe vârfuri de dealuri si de munti.
Profetul Ilie a fost însa nu numai model al eremitilor si vajnic aparator al monoteismului, ci si unul dintre cei mai evlaviosi închinatori si rugatori pomeniti în Sfânta Scriptura. Asa dupa cum se arata în cartile Regilor, rugaciunea, însotita de post, este izvorul tuturor minunilor acestui profet. S-a rugat lui Dumnezeu în singuratate, la pârâul Cherit, unde „corbii îi aduceau pâine si carne dimineata, pâine si carne seara; iar apa bea din pârâu“ (III Reg. 17, 3-7), iar prin rugaciunea lui a fost încuiat si descuiat cerul. lumina