Traim vremuri grele si parca mai mult ca niciodata avem nevoie de preoti cu har si sfinti parinti, care sa ne aline tristetea si sa ne calauzeasca spre Lumina. Tracasati si obositi de tot felul de probleme avem nevoie sa renastem din propria cenusa, sa ne regasim valorile si sa zambim. Exista un loc unde cativa oameni se roaga pentru noi, ascunsi de ochi curiosi, neatinsi de criza si probleme cotidiene. Duc o viata ascetica, dorm putin si se roaga mult. Se roaga pentru noi, ce ne luptam sa supravietuim in secolul vitezei. Nu au nevoie de internet si televizor, nu merg sa isi cumpere haine de firma, nu conduc bolizi cu preturi exorbitante, nu isi petrec vacantele in statiuni de lux si traiesc linistiti dupa reguli vechi de sute de ani. Despre pustnicii de pe Rarau se spune ca au puteri miraculoase, ca se arata doar celor pe care ei ii aleg si ajung la varste inaintate fara pastile si hrana ambalata steril. Despre pustnicul Zosima, se spune ca a murit la varsta de 129 de ani in 2008. A fost ingropat in taina de unul din putinii oameni ce stie toate cotloanele Raraului, Ioan Baron.
Pustincul Zosima si-a “hotarat” plecarea din aceasta lume cu un an inainte, si-a sapat singur groapa si a asteptat venirea ucenicului in ziua prorocita. Nu a dorit sa i se puna cruce pe mormant pentru a odihni in tihna, nestiut de nimeni. Locul unde isi doarme somnul de veci sihastrul Zosima a ramas un mister pe care nici ucenicii sai nu il mai pot dezlega.
Despre Rarau se stie ca este o veche vatra sihastreasca, inca din veacurile XIV-XV, din vremea Cuviosilor Chriril si Sisoe, ucenici ai Sfantli Daniil Sihastrul si inca de atunci muntele a fost continuu plin de pustnici. Ioan Baron, vegheaza cu smerenie asupra celor ce “vorbesc cu sfintii” ducandu-le cateva merinde, procurate din pensia modesta. Localnicii au mare nevoie de rugaciunile acestor sihastri pierduti in linistea padurii si il ajuta din putinul lor, in semn de pretuire pentru eforturile neostenite si voluntare pe care le face pentru ocrotirea lor. L-a cunoscut pe sihastrul Zosima si spune ca ceea ce se spunea despre pustinic era adevarat – “parca se facea nevazut, ii simteai cumva duhul dar nu il puteai vedea”. Pe varful cel mai de sus al Giumalaului este o cruce alba de piatra. Intr-o nisa sapata sub cruce sunt bagate cateva lumanari, o sticluta de ulei , o cutie de chibrituri mereu uscata si o candela. Alaturi, de pe piatra alba, este scris “nu luati uleiul de la candela si chibriturile.” Aici se intalnesc sfintii pustnici si se roaga pentru noi. Formula As
exceptional, m-au trecut frisoanele , exista , ei exista, sunt aici in romania.