Cu ierburile culese din munti, Ioan Baron a început sa prepare, sa combine, sa gaseasca tot felul de remedii. Azi a dat cuiva beteag sa încerce o tinctura, mâine a alinat durerea cu un decoct, poimâine a oblojit cu o alifie. Lui Ioan i s-a dus vestea pe la manastirile si schiturile din jur, iar calugarii si maicutele au început sa-i bata tot mai des la usa colibei din munti cerând ceva de leac. Ei l-au numit „fratele Ioan“, în semn de accept în lumea lor cea tainica, departe de oameni, dar aproape de nevoile lor. „Asa a vrut sa ma cunoasca si parintele Iustin Pârvu de la manastirea Petru Voda. Trimitea vorba prin maicute sa vin la el, dar eu le refuzam mereu. Ziceam: «Dar de ce vrea parintele sa ma cunoasca pe mine, un nevrednic?». Iar maicutele plecau suparate: «Cum, îl refuzi tu pe parintele Iustin?». Nu întelegeau cum vine asta. Au venit apoi cu doi preoti dupa ele, dar tot asa am refuzat. Pân` la urma m-au luat prin înselaciune, sa duc niste leacuri. M-a certat parintele Iustin: «Hai, lasa, nu te mai alinta ca esti nevrednic! Voiam sa vad cine esti»“, povesteste Ioan Baron.
Vindecarea: 90% de la Dumnezeu
Daca îi displace vreo denumire, aceea este de „doctor al manastirilor“: „Eu sunt Ioan. Ioan de la Rarau“. În anii de când sta pe munte nu i-a fost dor de nimeni si de nimic. Cumva, îi era dor de el, de aceea s-a dus în pustie, sa se regaseasca. „Va spun eu: dupa o ora-doua pe carari pe munte, nu te mai gândesti la nimic. Vin la mine tot mai multi tineri cu suferinte psihice, stres, suparari. Îi tin o zi la mine în padure, îi plimb pe munte, îi hranesc cu ce manânc si eu, iar ei uita de ce-au venit. Ma întreaba: «Dar nu ma mai doare nimic, ce ati facut?». Asa ma întreaba mereu si medici, oameni cu scoala, care vin la mine sa vada cum fac eu bine oameni. Ma si mir ca vin ei, doctorii… Dar eu le zic tuturor: «Doar 10% e de la mine, restul de 90% e de la Dumnezeu»“, spune „fratele Ioan“.
Chemat tocmai la Constanta de Fundatia Sfintii Martiri Brâncoveni, sa dea ajutor unor oameni cu tot soiul de suferinte, Ioan Baron a venit cu leacurile sale. Iarba-tâlharului, papucul Maicii Domnului, pedicuta sunt doar câteva dintre plantele folosite de el. Întâi le-a folosit pe propria piele, ca sa le testeze puterea, si spune ca a obtinut pentru rani rele vindecari nesperate, în timp foarte scurt. Asa a scapat de vatamatura de la picioare, cu care s-a ales atunci când a cazut de pe stânci si si-a farâmat oasele si carnea. Iarba-tâlharului, mai ales, este panaceul în care „fratele Ioan“ crede cu tarie. Folosita cum trebuie, alina dureri si vindeca rani din cap pâna-n picioare – afectiuni externe, dar si interne. adevarul