Rugaciunea Sfântului Efrem Sirul este una dintre cele mai adânci rugaciuni de pocainta ale Bisericii Ortodoxe, motiv pentru care a devenit o particularitate liturgica specifica Postului Mare, fiind citita la sfârsitul tuturor slujbelor care formeaza ciclul zilnic (cu exceptia sâmbetelor si duminicilor). La finalul fiecarei slujbe, aceasta rugaciune este rostita de doua ori, însotita de câte 3 metanii mari si de 12 metanii mici ritmate la rândul lor de patru stihuri care ne amintesc de rugaciunea vamesului: „Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosul!“ Parintele Alexander Schmemann spune ca aceasta rugaciune ocupa o pozitie atât de importanta în slujbele Postului Mare deoarece enumera într-un mod propriu toate elementele negative si pozitive ale pocaintei si constituie o „cheie“ a nevointelor noastre din timpul postului.
Aceste nevointe tintesc mai întâi eliberarea noastra de câteva boli duhovnicesti fundamentale (trândavia, grija de multe, iubirea de stapânire si grairea în desert) care ne fac imposibil chiar începutul reîntoarcerii noastre spre Dumnezeu. lumina