„Programul schitului: orele 0:00-3:00, Utrenie; orele 6:30-7:30, rugaciunea de dimineata; orele 8:30-12:00, Liturghie; orele 18:00-19:30, rugaciunea de seara sVecerniat. În restul timpului se face lectura individuala a Noului Testament sau a altor carti bisericesti si ascultare, adica o treaba oarecare: strânsul fânului, cules de zmeura, de ciuperci etc. În sprijinul acestei ascultari se aduce ca argument lupta împotriva voii si obisnuintelor noastre, realizarea prin înfrângerea tendintelor, a simturilor si a necesitatilor materiale, adica a somnului, foamei etc. Rostul sederii noastre la schit, spune Daniil, este disciplinarea prin integrarea riguroasa în programul alcatuit de el.
Plimbarile si visarile le vom lasa pe altadata, fiindca acum nu este timp de ele. Sa nu aiba cineva prin asta impresia ca i se rapeste libertatea, pentru ca libertatea dupa care tânjim sa celor din lume, n.n.t este de fapt robia noastra, robia simturilor si numai asceza este cu adevarat eliberare. Doar suprimarea, smerenia, adica debarasarea de ambitie, mândrie, de continua preocupare de estimare a persoanei noastre, conduce la conturarea unei autentice personalitati, a regasirii omului din noi. Unii cred ca tinuta interioara se dobândeste mai usor împrumutând metode de lucru straine (se refera la cultura indiana, nota sursei). Acestia însa scapa din vedere ca metodele de care vorbim sunt nascute din specificul în cadrul traditiei si conditiilor proprii de dezvoltare. De aceea, realizarea nu e posibila decât în limitele pamântului pe care traim, unde cunoastem omul, cu moravul si naravul lui. De ce sa cautam solutii în alta parte? Noi, românii, ne nastem în religia ortodoxa si avem la îndemâna toata experienta ei, cu fapte si adevaruri controlate, verificate. Sa profitam de ea si sa o folosim… lumina