La sfârsitul secolului al XVIII-lea, un german pe nume Sprengel descoperea ca florile nu au fost create de Dumnezeu pentru oameni, ci pentru insecte. Floarea si insecta sunt perfect adaptate una la cealalta. Floarea îsi ofera nectarul si un aliment bogat în proteine, polenul. Insecta îi asigura supravietuirea, transportând polenul de la o floare la alta, permitând astfel fecundarea.
Biologia sexuala a florilor este de o varietate surprinzatoare, imposibil de rezumat în câteva rânduri. Gasim flori-mascul si flori-femela pe aceeasi planta sau pe plante diferite. Exista chiar flori hermafrodite, care se fecundeaza ele însele, rezultatul fiind uneori fericit, alteori aparând un specimen inferior. Pe scurt, nu solutiile sunt cele care le lipsesc florilor pentru a se înmulti. Dar în cele mai multe cazuri, polenul trebuie dus de la o floare la alta si, în 90% dintre cazuri, acest lucru este facut de catre insecte.
Aceste lucruri sunt stiute înca din vechime. De exemplu, asirienii stiau cum sa ajute natura. Scuturând florile-mascul ale unui curmal peste florile-femela, obtineau niste recolte la care nici nu puteau visa în conditiile oferite de catre natura.
Dar nu asta a descoperit Sprengel, ci existenta mijloacelor de seductie, aproape umana, asupra insectelor. formula as