Sfântul Ioan Iacob este unul dintre sfintii pe care pamântul românesc i-a odraslit spre slava lui Dumnezeu. Pentru viata lui îngereasca si pentru pilda vie de credinta, sfântul român este praznuit în fiecare an la data de 5 august, el fiind canonizat pe 20 iunie 1992. Cu metania la Manastirea Neamt, cuviosul s-a nevoit 24 de ani în Tara Sfânta, atât pe valea Iordanului, cât si în pustiul Hozeva.
Sfintii pot fi venerati în multe chipuri, însa un loc aparte îl ocupa zidirea de biserici care sa le fie dedicate. În cinstea Sfântului Ioan Iacob s-au ridicat în tara noastra numeroase lacasuri, unul dintre cele mai frumoase si monumentale fiind cel din curtea Seminarului Teologic „Veniamin Costachi“ de la Manastirea Neamt, locul de unde sfântul a plecat, atras fiind de Dumnezeu, într-o continua miscare ascendenta pe treptele harului.
Fiindca dorea sa se nevoiasca mai mult, se retrage din egumenie si îsi îndreapta pasii spre Manastirea «Sfântul Gheorghe Hozevitul». Aici a petrecut în post si rugaciune, rabdând frigul, foamea, setea, arsita, boala, lipsurile de tot felul si multe ispite. Noaptea se odihnea putin pe o rogojina. Citea mult din Sfânta Scriptura si din operele Sfintilor Parinti. În vara anului 1960, bolnav fiind îsi simtea sfârsitul aproape. Pe 4 august s-a împartasit cu Sfintele Taine, iar joi dimineata si-a dat sufletul în mâinile Domnului“.
Sfântul Ioan Iacob de la Neamt a fost un traitor al pustiei, comparabil prin virtute cu marii asceti ai desertului egiptean, de aceea Biserica neamului sau îl asteapta sa revina pe meleagurile natale. lumina