Stima de sine face parte dintre valorile umane relativ greu de gestionat, din cauza dificultatilor de întelegere a acestei realitati fiind confundata uneori cu mândria ori cu abordarea de suprafata a unei atitudini pozitive, fara suport interior.
Stima de sine se construieste, împreuna cu imaginea de sine, de timpuriu, din perioada copilariei. Aceste aspecte ale personalitatii au la baza, ca punct de pornire, relatia cu parintii, precum si cu alte persoane semnificative din acea perioada a vietii. Stima de sine desemneaza în linii mari încrederea pe care o persoana si-o formeaza în legatura cu propriile calitati si resurse, care reprezinta o baza sanatoasa de pornire în relatiile cu ceilalti.
O astfel de persoana, cu imagine de sine sanatoasa, echilibrata si cu stima de sine crescuta, scapa de obsesia de a face performanta în toate domeniile de activitate sau în aspectele concrete ale vietii.
Persoanele care se afiseaza cu o atitudine extrem de încrezatoare sau recurg în mod mecanic, fara un suport interior real, la conceptul de “gândire pozitiva” se pot afla, pe termen lung, în discordanta cu echilibrul psihologic. O astfel de viziune asupra lumii si asupra propriei persoane este de cele mai multe ori o cale sigura spre suferinta. În momentul în care persoanele se confrunta cu nereusita, pentru care în mod evident nu sunt pregatite, acestea “cad de sus”.