Taina Sfintei Cununii este Taina prin care însotirea barbatului cu femeia se binecuvânteaza, iar cei doi miri primesc harul dumnezeiesc ce le sfinteste unirea.
– inelele (verighetele), sub forma de cercuri, fara început si sfârsit, erau în Vechiul Testament simbol al puterii si încrederii ce se acorda cuiva; în crestinism ele simbolizeaza iubirea nesfârsita si fidelitatea reciproca, dar si trainicia legaturii dintre viitorii soti;
– lumânarile pe care le tin nasii în mâini sunt simbolul curatiei mirilor, al luminii darurilor ceresti si al bucuriei nuntasilor. În acelasi timp, sunt un simbol al jertfei: ca sa lumineze, trebuie sa arda, sa se topeasca! Viitorii soti sunt chemati, astfel, la jertfa si jertfelnicie, pentru a fi lumina unul altuia, dar si celor din jur;
cununiile simbolizeaza demnitatea, puterea si biruinta asupra vrajmasilor. În vechime, erau “încununati” împaratii biruitori în razboaie, atletii care câstigau luptele în arene, dar erau încununate si fetele care îsi pastrau curatia. Astazi, cununile sunt un semn al încrederii pe care Biserica o acorda celor doi, dar si încununarea anumitor virtuti, prin care ei s-au facut remarcati pâna în acel moment al vietii lor. Simbolismul este deplin mai ales atunci când cei doi si-au pastrat fecioria si se prezinta curati înaintea Sfântului Altar. Parintele Galeriu asa-i îndemna pe tinerii care se pregateau pentru casatorie: feciorie pâna la Altar, fidelitate pâna la moarte! lumina