La sfârsitul anilor ’90, la Institutul de Oncologie din Bucuresti a fost demarat un proiect iesit din comun: tratarea cancerului la distanta, prin fire de par. Testul pe cobai a fost o reusita. Protagonistul acestui tip de cercetare fundamentala, fizicianul Teodor Sandulescu, a avut curiozitatea sa faca unele teste pe firele de par ale unor persoane decedate. Concluzia, uluitoare, a fost ca, spre deosebire de animale, “corpul energetic” al omului ramâne viu si dupa decesul organismului. Adica exista viata dupa moarte.
“Plecând de la aceste date, dupa ani de experimente, am reusit sa stabilesc ca exista o legatura energetica si informationala stabila între firul de par si organismul de la care a fost recoltat, ca într-un fel de oglinda. La om însa, spre deosebire de animale, firul de par prezinta pulsiuni energetice chiar si dupa decesul organismului. Asta înseamna ca exista o forma de energie spirituala care ramâne intacta dupa moartea noastra biologica. Acest lucru ma încurajeaza sa presupun ca sintagma viata dupa moarte se refera la ceva real”, a completat Teodor Sandulescu, cercetator în cadrul institutului si fost referent al Academiei de Stiinte Medicale.
Initial, intentia fizicianului Sandulescu a fost sa încerce sa vindece cancerul de la distanta, prin firele de par recoltate de la organismele bolnave. În cadrul unui experiment, cinci sobolani au fost injectati subcutanat, în zona spatelui, cu celule canceroase.
Dupa ce s-au îmbolnavit, adica li s-au format tumori, li s-a taiat câte un smoc din blana. Fiecare smoc a fost supus, într-o incinta speciala, situata la o distanta apreciabila de locul unde erau tinuti sobolanii, unui flux de radiatii electromagnetice cu o anumita lungime de unda.
În mod normal, sobolanii bolnavi mureau dupa 80 de zile. În cazul celor cu parul supus unor radiatii electromagnetice cu o anumita lungime de unda, trei dintre subiecti au supravietuit mai multi ani. Practic, s-au vindecat de cancer si au murit de batrânete.