Zeci de pelerini sosesc zilnic la Sfanta Manastire Prislop din Tara Hategului.
Aici se odihneste parintele ieromonah, Arsenie Boca.
Situata la 13 km departare de orasul Hateg, Manastirea Prislop este mentionata pentru prima data in documente in anul 1360.
Biserica actuala a Manastirii Prislop dateaza de la sfarsitul secolului al XIV-
lea si a fost construita din piatra, in plan triconic, cu turla pe naos, arhitectura specifica bisericilor din Tara Romaneasca.
Are o singura turla si un plan triconic, fiind alcatuita din pronaos, naos si altar.
Istoriografia manastirii arata ca Sfantul Nicodim de la Manastirea Tismana a copiat la Prislop, intre anii 1404-1405, “Tetravanghelul slavon” aflat azi la Muzeul de Arta.
De aproape sapte secole, Manastirea Prislop reprezinta unul din cele mai importante asezaminte religioase ortodoxe din Transilvania. In decursul existentei sale de peste sase veacuri, manastirea a indeplinit un rol cultural semnificativ in viata romanilor transilvaneni.
La data de 25 noiembrie 1948, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan (1920-1955), il aduce aici pe Ieromonahul Arsenie Boca, de la Manastirea Sambata de Sus, iar in 1950 au fost aduse si maicile.
În 1948 staretul manastirii devine Parintele Arsenie Boca, iar dupa ce salasul s-a transformat în manastire de maici, a ramas ca duhovnic, pâna în 1959, când comunistii au risipit obstea si parintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliu fortat la Bucuresti.
Din 1976, Prislopul este manastire de maici.
In anul 1991, in incinta manastirii a fost infiintat Seminarul Teologic Monahal Sfanta Ecaterina, cu o durata de scolarizare de cinci ani. Unele maici si eleve isi desavarsesc talentul artistic continuand vechiul mestesug romanesc al pictarii de icoane pe sticla. Scolilor seculare de iconari de la Nicula, Arpas sau Laz li se alatura acum cea de data mai recenta, de la Prislop.
Se spune ca Domnita Zamfira al doilea ctitor al manastirii a fost grav bolnava atunci cand a venit la manastirea Prislop, si s-a vindecat band apa din izvorul cu puteri tamaduitoare din curtea manastirii.
Parintele Arsenie Boca era retras din fire, putin comunicativ, avea vorba aspra, de multe ori se ferea de oameni (mai ales din cauza securistilor ce misunau în jurul lui), ca duhovnic si povatuitor era sever, era „harismatic”, avea darul vederii înainte, cunostea gândurile oamenilor si faptele deja petrecute dar si cele ce urmau. Avea „o stralucire deosebita a fetei”, o privire foarte intensa si patrunzatoare, o ucenica îsi aminteste cât de uimita a fost de ochii Parintelui care erau când albastri precum cerul, când negri ca mura din padure.
Odata Parintele a spus: “Cand imi dati “telefon” sa staruiti, ca vin “telefoane” din mai multe parti si nu stiu de unde vine “telefonul”, dar nu era vorba de telefonul propriu-zis. Daca te gandeai la Parintele, Parintele simtea ca cineva ii cere ajutor.(Ierod. Ieronim Coldea).
Mormantul parintelui Arsenie Boca este vesnic inconjurat de flori proaspete si se spune ca acolo florile nu ingheata niciodata. Parfum suav de crini, lacrimi ce se pornesc de nicaieri, tril de pasarele si fosnetul padurii dau un farmec aparte locului unde “odihneste” Sfantul ardelenilor”.
Parintele Arsenie a zis odata catre mine: „Ma, tu ai vazut o cruce… si nu trebuia sa o arati la lume”. Asta a fost dupa 1970. Când m-am dus la Prislop i-am mai spus de-o aratare si zice „Ma, de ce arati, te rog sa nu mai arati, ca lucrurile ceresti nu se arata”. Dar atunci nu am stiut de ce vorbeste el asa. Eu am facut groapa Parintelui la Prislop, am zidit-o cu caramida. Când s-a facut slujba de înmormântare din Biserica, eram toti afara, si a aparut o cruce alba de pe clopotnita pâna la el (în vazduh) si crucea a pornit. Si când a venit crucea a venit si un nor mare. Am vazut eu asta. Si s-a dus norul sa pravaleasca crucea alba si nu a pravalit-o si a venit alt nor cu alta viteza si s-a nimicit norul si crucea s-a dus catre miazazi. Dupa aceea a fost dus în biserica. În acest timp, din chilia lui, pe dupa manastire, a aparut semnul unei cruci în forma de „X”, de un argint auriu ce stralucea ca soarele, dar daca el a zis sa nu arat, n-am aratat nimanui. Dar am vazut-o… Cred ca Parintele Arsenie a lucrat cu un duh de la un Sfânt. (Ioan Bica, 76 de ani; Voivodeni).
Scrie Parintele Arsenie în Cararea Împaratiei: “Hristos vine oriunde este chemat si-l cheama iubirea”. „ Cât am fost în viata, nu v-am putut ajuta, dar o sa va ajut dupa moarte “. „Sa te rogi la Parintele Arsenie ca te va ajuta”. „Ma duc, dar de acolo de unde ma voi duce, am sa va ajut mult mai mult decât am facut pâna aici”.
Parintele Arsenie zicea: „Eu va ajut si când n-oi mai fi”. Când a murit (1989), a zis: „Eu mai puteam sa traiesc, dar nu mai vreau sa traiesc pentr-u ca Apocalipsa e foarte aproape, chiar traim în timpul Apocalipsei”. Nu stiu la ce timpuri sa ne asteptam, nu vreau sa fiu un pesimist, dar cei care au fost în preajma Parintelui când a murit asa spun. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)
Parintele se straduia mult pentru regenerarea poporului român prin schimbarea vietii. Minunea cea mai mare a Parintelui Arsenie era schimbarea vietii noastre. În predici ne vorbea mai mult referindu-se la Vechiul Testament (Saul, David, Solomon etc.). Fiind întrebat de ce nu ne vorbeste mai mult din Noul Testament, a raspuns ca viata crestinilor de acum se aseamana mai mult cu cea a celor din Vechiul Testament, ca n-avem progresul celor din Noul Testament [daca nu traim sub har, cadem sub legea veche].
Crucea nefacuta de mana omului de pe stejarul de langa Mormantul Sf. Parinte Arsenie Boca de la Manastirea Prislop.
Din spusele Arhim. Vasile Prescure reiese ca Parintele Arsenie Boca s-a învrednicit de vederea unor Persoane Sfinte: a Maicii Domnului, a Sfântului Serafim de Sarov si chiar a Mântuitorului nostru, Domnul Iisus Hristos, care în doua cazuri I s-a aratat „sub chipul unui copil”, o data în biserica Manastirii Brâncoveanu, când Parintele Arsenie se afla între naos si pronaos, iar a doua oara în sfântul altar.
Preoti de mir i-au adresat Parintelui Arsenie Boca întrebarea daca pot sau nu citi Molitvele Sfântului Vasile cel Mare. „Mi-a spus sa nu le citesc, sa-i las, eventual, pe cei de la manastire sa le citeasca, pentru ca diavolul e lasat de Dumnezeu sa stapâneasca pe cineva si daca Dumnezeu vrea sa mântuiasca pe acel om prin chinul diavolului, n-ar trebui noi, ca preoti, sa intervenim acolo.” Parintele le dadea si exemple concrete ale unor preoti de mir care si-au atras necazuri pentru ca nu erau suficient de pregatiti pentru citirea acestor rugaciuni atât de puternice.
Îndrumator de suflete în România secolului trecut, întiparit în inimile celor ce l-au cunoscut ca „un fenomen unic în istoria monahismului românesc“, Zian Boca (numele de mirean al parintelui) s-a nascut în satul Vata de Sus, lânga Brad, într-o familie de ardeleni, Iosif si Cristina, la finele lunii septembrie, a anului 1910.
„De obicei, oamenii nu se întorc la Dumnezeu decât atunci când dau de primejdii, adica atunci când îi ajunge dreptatea dumnezeiasca din urma si trebuie sa dea seama de ce au facut. Nu e rau sa te întorci la Dumnezeu nici chiar atunci, în ceasul al unsprezecelea; însa ar fi cu mult mai bine sa vii, de buna voie, la rosturile tale vesnice, si nu tras de mâneca sau palit cu prajina din urma. Daca am fi noi mai simtiti, am vedea ca Dumnezeu, Preamilostivul, ne îmbie cu iubire, înca din dimineata vietii, la Taina Sfânta a pocaintei, ca sa nu ajungem catre seara vietii asa de îmblatiti de rele. Taina pocaintei este judecata milostiva, ce o face Dumnezeu cu noi pacatosii, când mergem noi, de buna voie, si ne marturisim greselile.
Informatii despre cazare, tarife, minunile parintelui Arsenie Boca, etc gasiti pe Forum
Arsenie Boca – Manastirea Prislop – Ioan de la Prislop – Galerie Foto Video
Manastirea Prislop Arsenie Boca _2012 by Tfmvideo
Oameni si flori – Manastirea Prislop, Arsenie Boca by Tfmvideo
