„O tara care-si uita trecutul îsi pierde identitatea“

Teatrul nu e în legatura cu religia, ci teatrul este chiar religie, în credinta mea. Artistul este si el un propovaduitor, ca si un om al Bisericii. Dar este un propovaduitor laic. Multi întelepti spuneau ca teatrul este ca un altar. Omul trebuie sa mearga la teatru cam în spiritul în care merge la biserica, sa-si primeneasca sufletul si sa-si puna noi întrebari. Cum spunea Eugen Ionesco, nu ma duc la teatru ca sa primesc raspunsuri la întrebarile mele, ci ca sa-mi pun noi întrebari. Din acest punct de vedere, relatia este aceeasi.

Artistii nu mai potolesc patimile oamenilor, ci le rascolesc. Am vazut un spectacol la Teatrul “Odéon” din Paris, în acest an, “Romeo si Julieta”, la care iesea lumea din sala. Pus într-o nota ciudata de sexualitate, fara nici o legatura cu piesa lui Shakespeare. Shakespeare a pus-o pe Julieta la balcon si pe Romeo, jos. Ca sa nu se întâlneasca. În piesa lui Shakespeare, are loc o înfiripare a unui sentiment fundamental al omului, care trebuie sa aiba puritate. lumina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.