La 15 iunie 1889, Luceafarul se stingea pe pamânt, ca sa se aprinda pentru totdeauna pe cerul neamului românesc. Avea 39 de ani. Astazi se împlinesc 123 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Ultimul romantic.
Oda (în metru antic)
Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tânar, înfasurat în manta-mi,
Ochii mei ’naltam visatori la steaua
Singuratatii.
Când deodata tu rasarisi în cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce…
Pân-în fund baui voluptatea mortii
Ne’nduratoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.
De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc în flacari…
Pot sa mai re’nviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?
Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar în sân, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma! (Mihai Eminescu) jurnalul