A fost odata ca niciodata un mic sat în Tara Hategului, la poalele muntilor, numit Subcetate.

Dar toata medicina si traditia veneau din urma, de la stramosi, si erau pastrate cu sfintenie. Si atunci, ca si acum, oamenii stiu ca, înainte, satul Subcetate facea parte, de fapt, dintr-o mare cetate dacica. Batrânii înca îsi amintesc de profesorul Florescu, cel ce îi ducea, când erau copii, pe dealurile din apropiere, sa sape dupa “urme stramosesti”, si care le explica mereu cum era vechea cetate a dacilor de pe locul numit, si astazi, Petris. Copiii erau încântati ca descopera sageti si cara­mizi cu însemne ciudate, si erau fascinati de poar­ta ce ducea sub pamânt, despre care profesorul de istorie le spunea ca e din lemn vechi de 2000 de ani. Profesorul Florescu fusese cel mai de încredere om al colonelului Zagorit din Ploiesti, care dupa 1918, ve­nise sa faca prospectiuni militare la Subcetate, si des­co­perise terasele si ruinele unei adevarate citadele. Teoria lui de atunci, prezentata cu argumente solide, era ca adevarata Sarmizegetusa nu era cea din Muntii Orastiei, unde s-ar fi aflat doar templele, ci cea de pe vârful Petris, în apropiere de Hateg. Teoria sa nu a fost acceptata de oficialitatile comuniste, în frunte cu Constantin Daicoviciu, care deja începuse cercetarile în Muntii Orastiei. Ascult cu uimire înversunarea cu care batrânul Victor, fost elev al profesorului Florescu, îmi vorbeste despre cetatea de pe deal: “Eram cu pro­fesorul Florescu, când s-a întâlnit cu Daicoviciu, la Costesti. Daicoviciu era mare, si la Cluj, si în partid, da’ profesorul avea argumente, si la limbajul grosolan al lui Daicoviciu, i-a raspuns la fel. Avea actele lui Zagorit, masuratorile lui, plus descoperirile noastre, ale elevilor. Acolo sus este o cetate cu ziduri groase, din pamânt ars, cum numai dacii stiau sa faca! Era si logic ca cetatea lor principala sa fie aici, cu acces usor la drumurile ce veneau dinspre Poiana Rusca, Valea Jiului si Caransebes.

Era logic ca o adevarata capitala nu se putea face în creierii muntilor cu un acces dificil chiar si în ziua de azi, ci aici, unde erau apa si teren de cultivat si acces usor. Celebra apa Sargetia e Streiul, care se întâlneste aici cu înca doua ape, Galbena si Râul Mare. În acest râu au gasit aus­triecii comoara lui Decebal, tezaurul ascuns. Nu stim de ce nici atunci, nici acum, nimeni nu vine sa stu­die­ze macar locul, sa îl cerceteze si sa spuna adevarul.”

Batrânul are drep­tate. Argu­men­tele profesorului Florescu si ale lui Constantin Zagorit, geograf militar, cu pregatire de excep­tie, au fost luate initial în serios de profesorul lui Dai­coviciu, D. M. Teo­dorescu, care a mu­rit în mod ciudat, în timpul cercetarilor ar­heo­logice din Muntii Orastiei, mus­cat de o vipera cu corn. Odata cu moartea acestuia, au cazut în uitare si argumentele colo­nelului, desi înca din timpul vietii, el le-a strâns în doua carti, una dintre ele chiar ca un contra-argument la teoriile lui Daico­viciu. Nu toti oa­me­nii din Subce­tate stiu aceste lucruri, dar fiecare dintre ei stie ca au o radacina adânca si curata în aceste pamânturi. Poate e intuitia lor, de tarani simpli, poate este traditia, care i-a învatat de unde vin, poate este, de fapt, viata lor traita cu greu si amar, în care trecutul se simte, asezat în straturi în sufletele lor, de unde adevarul e ca si lumina: îl stiu si nu au nevoie sa îl explice. formula as

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.