„Mama taia gaina si pentru ziua de Craciun facea bors. Se spunea ca treâ sa mâncam borsul acela, ca sa fim usoare, ca gainile; nu facea niciodata zama de porc“, îsi aminteste tanti Daria. Apoi, în fiecare bucatarie se coceau placinta si cozonaci, colacei pentru colindatori, precum si pâine de casa. Cei care taiau porc, pregateau afumaturi, cârnati si caltabosi. De pe masa de Craciun nu trebuia sa lipseasca borsul sau friptura.
Tot în ziua de Ajun, în fiecare batatura intra preotul, cu icoana, pentru a vesti Nasterea Domnului. „Atunci, unii oameni tineau Craciunul pe stil vechi, altii pe stil nou. Pe nou, umbla preotul cu Ajunul“, povesteste batrâna.
Momentul cel mai important era cel al prepararii jambonului. „Cu o saptamâna înainte de Craciun primeam carnea proaspata, de porc, pentru ca noi s-o putem pune la sare, s-o afumam. Pentru jambon, scoteam osul, dadeam cu silitra (n.r. – o sare ce are în compozitie azotat natural de potasiu), ca sa fie rosu când îl tai. Îl tineam vreo trei-patru zile în sare, pe urma îl afumam si îl coceam în cuptor învelit în aluat. Întâi îl puneam în hârtie pergament, pe urma faceam o turta de aluat si îl bagam la cuptor pentru vreo trei-patru ore, aproape sa se arda turta aceea. Apoi îl scoteam si îl tineam asa, în acea turta, pâna a doua zi; asa îl lasam sa se raceasca. Pe urma îl scoteam din turta si era foarte bun. Grasimea ramânea în jambon, era foarte fraged si putea fi pastrat multa vreme“, explica, în amanunt, batrânica. lumina