Trupul nu are nimic degradant, ci este semnul unei mari puteri a lui Dumnezeu, capabil sa faca omul ca pe fiinta cea mai complexa, un microcosmos recapitulativ si unificator al întregii lumi create. Nemesius de Emessa în lucrarea “Despre natura omului” scrie ca în alcatuirea omeneasca nici un element nu poate actiona fara ca celalalt sa nu fie implicat. “Trupul fara suflet nu poate înfaptui nimic si nici sufletul fara trup (…), trupul are nevoie de suflet ca sa traiasca si sa se miste, în timp ce sufletul are nevoie de trup pentru a se arata, a se exprima si a actiona asupra lumii exterioare.”
Ascetul nu lupta împotriva trupului, ci a carnii. Pentru a-si salva trupul, trebuie sa dezradacineze din el egoismul. Prin urmare, lupta spirituala si asceza duc la frumusete, fac persoanele frumoase, deoarece permit propriului trup sa traiasca din ce în ce mai mult ca si trup pnevmatic, ca loc al iubirii fata de Dumnezeu si fata de oameni. Lumina