Baalbek are o populatie de cca 80.000 locuitori, fiind un centru important din Valea Bekaa, Liban.
Datorita importantelor vestigii romane din oras, in 1984 a fost dinclus in patrimoniul cultural mondial UNESCO. Baalbek poate fi considerat un oras al recordurilor, istoria sa mergand pana in urma cu 5.000 de ani, fapt care il clasifica ca fiind unul dintre cele mai vechi orase descoperite vreodata.
Templul de la Baalbek are in constructia sa si roci estimate la 15.000 de tone! Sunt cele mai mari lucrari descoperite pe Pamant si ne intrebam cu totii ce tehnologie a fost folosita pentru taierea, mutarea, asezarea si finisarea lor. Inginerii de astazi nu au solutii pentru a manipula astfel de blocuri imense de piatra. Deasemeni este ciudat pentru ca romanii nu utilizau acest tip de roca.
Baalbek a fost considerat inca din cele mai vechi timpuri o minune a lumii antice. Chiar daca, la prima vedere, denumirea sa face referire la Baal, cel mai important zeu fenician, teoriile cu privire la originea numelui sunt impartite. In limba ebraica, “baal” inseamna “zeu”, iar termenul era folosit pentru a defini zeitatea suprema a popoarelor din Orientul Mijlociu. Pe de alta parte, Baalbek, ar fi insemnat “Zeul din Beqaa” sau “ Zeul orasului”. Conform unor legende stravechi, valea Beqaa ar fi fost locul nasterii lui Baal-Hadad, echivalentul local al grecului Zeus.
Odata cu aparitia fenicienilor, in jurul anului 2000 i.H., orasul isi va schimba infatisarea si va fi cunoscut drept “Orasul zeilor”.
Desi, conform arheologilor, fenicienii ar fi pus bazele primelor constructii masive din zona , nimeni nu poate explica originea fundatiei pe care au fost construite templele ulterioare. Aceasta este de-a dreptul colosala, intrecand orice alta constructie in piatra din lume. Nici chiar marile piramide din Egipt nu pot concura cu giganticele pietre din fundatia templului lui Baal/Jupiter. Trei la numar, aceasta sunt cunoscute sub numele de Trilithon, si cantaresc cu mult peste 1000 de tone fiecare, in contrast cu blocurile de piatra folosite la constructia piramidelor de la Gizeh, unde cele mai grele dintre acestea abia ating 3-400 de tone. O a patra piatra de fundatie numita si “piatra femeii insarcinate”, se afla inca in cariera din apropiere si se astimeaza ca ar cantari in jur de 1200-2000 de tone.
Cercetatorii au fost nevoiti sa recunoasca faptul ca originea acestora este mult mai veche decat a templelor cunoscute.
Inca de la prima privire, eroziunea avansata a celor trei blocuri, fata de cele adaugate ulterior, combate teoria privind originea feniciana sau romana a constructiei originale. sursa
