Pe Adriana Jiga, din satul Beclean, am gasit-o la poarta casei, aranjând spre vânzare roadele toamnei: cartofi, fasole, dovleci colorati. Când a aflat ca voiam sa-mi povesteasca despre Arsenie Boca, s-a bucurat nespus: “Eu m-am nascut la Comana de Jos si am venit aici prin casatorie, iar de Parintele Arsenie am auzit de la parintii mei, care mergeau des la Sâmbata, ca sa-l asculte. Am fost prea mica atunci, ca sa-mi dau seama cine este Parintele. L-am descoperit abia acum, la anii acestia târzii, si e o mare binefacere pentru mine. Am fost la Prislop, la mormântul lui, am stat patru ore la coada ca sa pot ajunge la cruce, dar nu-mi pare rau. Ceasurile acelea au trecut ca niste clipe, si nici nu va pot descrie ce satisfactie am avut când am ajuns sa ma rog lânga mormântul sfintiei sale, ce împlinire sufleteasca am simtit. Mi s-au limpezit multe lucruri pe care nu le stiam pâna atunci, multe situatii încurcate mi s-au dezlegat, mi s-a usurat cugetul de toate necazurile. Când am fost la copacul unde Parintele avea obiceiul sa se roage, va spun din toata inima, m-au trecut fiori.
Am auzit ca tot mai multa lume cere ca Parintele Arsenie sa fie canonizat si facut sfânt. Nu stiu daca se va întâmpla acest lucru, dar pot sa va spun ca noi, cei care-l cautam mereu pe Parintele, n-avem nevoie de recunoasterea oficiala a patriarhiei. Noi îl simtim ca este sfânt si l-am simtit dintotdeauna asa, l-am urmat si am crezut în el, în îndemnurile si în sfaturile sale care erau potrivite cu fiecare dintre cei care-l cautau si cu situatia în care era. Traim acum vremuri grele, timpurile s-au schimbat, sunt mai nesigure, si e bine sa avem grija de sufletul nostru. Cine vrea sa-si gaseasca linistea sufleteasca sa mearga la mormântul Parintelui.” formula as