„Am considerat ca este bine ca artefactele din turla sa aiba un spatiu al lor, nu atât pentru a fi admirate, ci mai degraba pentru ca ele sa ne vada pe noi, cei de acum si cei de mâine, deoarece si ochii sfintilor, ochii literelor din aceste carti vechi au nevoie sa ne priveasca din când în când“, ne marturiseste parintele paroh Sever Negrescu. Cladirea muzeului a fost ridicata între 1987 si 1996, fiind sfintita de vrednicul de pomenire Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei, în ziua Sfintei Cruci a anului 1996.
Aproape fiecare obiect de aici poarta nevazut stigmatul dramaticei dezradacinari, al dureroasei despartiri de vetrele istorice ale satelor înecate de apele fluviului. „L-ai batrâni greu le-a cazut/ sa-ti darâmi al tau sazut/ sa ce muti pe-o alta vale/si s-adormi cu jalea-n cale./Dunare cu valuri mari/ ne-ai lasat saraci si-amari/ ai vrut sa ne-aduci lumina/ ce-a placit-o c-o gragina/ c-o gragina si-un mormânt/si-n veci cu nu sfânt pamânt“, tânguie drama Traian Terescu-Mala în poezia „Stra…mutari“, publicata în foaia parohiala „Candela din Dunare“.
Pe spatele unei fotografii care înfatiseaza biserica veche din satul Eselnita, acoperit de fluviu, epitropul Toma Marisescu a scris urmatoarele cuvinte: „Biserica veche, demolata în anul 1967. Mare plâns si tânguire. S-au tras clopotele neîntrerupt trei ceasuri“. lumina