Prima treapta consta în rostirea cu voce tare a rugaciunii lui Iisus. Rostim rugaciunea cu buzele, în acelasi timp încercând sa ne îndreptam atentia asupra cuvintelor rugaciunii.
În al doilea stadiu spunem rugaciunea lui Iisus în minte. Întreaga noastra atentie este îndreptata din nou asupra cuvintelor, dar este adunata în minte. Când mintea oboseste o lasam sa se odihneasca si începem din nou sa rostim rugaciunea cu buzele. Aceasta metoda ca si folosirea mataniilor este înca nivelul cel mai de jos al rugaciunii lui Iisus. Însa de la acesta trebuie sa porneasca oricine si de îndata ce ajunge la desavârsire dispar cele ale nedesavârsirii. Dupa ce mintea s-a odihnit, reîncepem rugaciunea, concentrându-ne din nou toata atentia înauntrul ei. Sfântul Nil ne sfatuieste: „Aminteste-ti întotdeauna de Dumnezeu si mintea îti va deveni rai”.
.
Apoi în al treilea stadiu rugaciunea lui Iisus coboara în inima. Mintea si inima sunt acum unite. Atentia este adunata toata în inima si este cufundata din nou în cuvintele rugaciunii lui Iisus, dar mai înainte de toate înlauntrul numelui lui Iisus, care are o adâncime neperceputa.
În al patrulea stadiu rugaciunea se rosteste de la sine, în timp ce ascetul lucreaza, manânca, vorbeste, când el este la biserica sau chiar atunci când doarme. „Eu dorm dar inima-mi vegheaza” se spune în Sfânta Scriptura (Cântarea cântarilor 5, 2).
Apoi, la al cincilea stadiu înlauntrul sufletului se simte o flacara dumnezeiasca, arzând blând si înveselindu-l. Harul lui Hristos salasluieste în inima, Sfânta Treime Si-a facut locas.
„Si suntem lacas al lui Dumnezeu, atunci când El traieste înlauntrul nostru, asezat în amintire. Devenim biserica al lui Dumnezeu atunci când amintirea Lui nu este umbrita de griji pamântesti, si mintea nu este tulburata de gânduri nestapânite; de care fugind, prietenul lui Dumnezeu se retrage înlauntrul Lui, alungând patimile care cheama gândurile nestavilite, si vietuind într-un mod care-l duce la virtuti” (Sf. Vasile cel Mare). Astfel, el simte înlauntrul sau prezenta dumnezeiesca, harul acesteia împartasindu-se si trupului sau care devine mort pentru lume si rastignit patimilor. Si acesta este stadiul cel mai înalt, care este uneori legat de vederea Luminii necreate. Acesta este, practic, cursul dezvoltarii rugaciunii lui Iisus. ( O noapte in pustia Sfantului Munte. Convorbire cu un pustnic despre rugaciunea lui Iisus – de Arhimandritul Hieroteos Vlachos )