Copilul care stia Psaltirea pe de rost

Sfântul Daniil s-a nascut la începutul secolului al XV-lea, într-o familie saraca, pe o mosie a Mânastirii Sfântul Nicolae din Radauti. A primit la botez numele de Dumitru, iar traditia spune ca a fost însetat de Dum­nezeu înca de mic, ca petrecea mai mult în ruga­ciuni decât la jocurile cu ceilalti copii. Dragostea aceasta de rugaciune si-a vadit puterea când Dumitru a împlinit zece ani si a fost dat sa învete carte la scoala Mânastirii Sfântul Nicolae. A deprins citirea, la fel ca toti copilasii acelor vremuri, folosind Ceaslovul si Psal­tirea, dar el nu s-a marginit sa cunoasca slovele, ci a învatat pe de rost ambele carti de rugaciune, ne­vointa la care ajung rar chiar si calugarii sporiti, dupa o viata petrecuta în strana.
Sa fi avut cincisprezece ani când a intrat în mâ­nas­tire. Era învatat de acasa cu postul si cu rugaciunea, asa ca a fost curând calugarit, primind numele de Da­vid, iar mai apoi, hirotonit si ca preot. În anii aceia de început avea sa deprinda si mestesugul împletirii de cosuri din nuiele, cu care îsi va duce mai târziu traiul în sihastrie, câstigându-si astfel pâinea de toate zilele.
Înca din anii acestia, când îsi rânduia te­me­lia vietii duhovnicesti, poporul, care are un simt aparte al sfinteniei, a început sa-l caute. Ajunsese atât de iubit, încât nu mai avea linistea pentru care se calugarise. Asa ca, luând binecuvântare de la duhovnic, a ple­cat la un schit mai retras, aproape de Vicovul de Sus, unde staretea un alt mare sfânt al acelor vremuri, Leontie, viitor episcop la Radauti. Dar curând, vestea ca se mutase a ajuns si la credinciosi. Asa ca au început sa vina dupa el, din ce în ce mai multi, cerându-i sa se roage pentru ei, sa le vindece bol­navii, sa le alunge demonii. Iar sfântul s-a supus. Ziua statea între oameni, rugându-se pentru ei, ali­nându-i, iar noptile le petrecea priveghind si împletind cosuri. Era atât de cautat, încât, atunci când a fost trimis cu ascultare de staretul mânastirii pâna la Siret, credinciosii l-au tinut din treburi si nu a mai putut sa se întoarca la timp în schit. Drept pedeapsa, staretul Leontie l-a canonisit sa nu mai paraseasca obstea.
Asaltul acesta al lumii, care-i stavilea rugaciunea, l-a împins în cele din urma spre sihastrie. A luat schi­ma mare, schimbându-si numele în Daniil, si a pornit sa-si caute salas de pustnicie. În preajma anului 1450, a plecat pe valea pârâului Secu, în apropiere de locul pe care se afla acum Mânastirea Sihastria, unde a ra­mas paisprezece ani, dar cum si aici era cercetat de prea multa lume, a ales sa se salasluiasca în nor­dul Moldovei, pe va­­lea salbateca a pâ­râului Viteul, unde se gân­dea ca nu va fi aflat. formula as